Marcel Vișa 
n-au suflat în lumânările unui tort
deși m-au iubit mai mult decât oamenii (întâlniți de-a lungul vieții
cărora le-am oferit multe torturi)
dacă aș putea să-i chem din raiul canin și să-i adun la un loc
i-aș duce la o stână de munte ca să îi omenesc cu lapte și brânză
mămăligă caldă și costițe afumate
aș fi blând cu ei
nu i-aș bate nu i-aș certa nu i-aș pune la treabă
ar dormi cât e ziulica de lungă
iar la final i-aș hrăni cu oasele mele
