Petreceri între fete

La New York zilele de naştere se sărbătoresc altfel ca la Moscova. Cel puţin la vârsta asta. Fetele invită numai fete de parcă s-ar pregăti pentru un viitor lesbian. După petrecere dorm peste noapte în casa sărbătoritei înghesuite una într-alta, întorc totul pe dos, vorbesc tâmpenii cu acordul părinţilor care dorm liniştiţi, fericiţi că nu-i nici un băiat pe-aproape care să le lase din greşeală gravide. Băieţii şi fetele nu se amestecă aici, de parcă le-ar fi frică unora de ceilalți, sau ar face parte din două secte diferite. Mai târziu se combină totuşi, apar cuplurile, care au existenţa lor separată, o altă sectă. Ce frumoase erau onomasticile din Moscova unde dansam cu fetele, ne pipăiam pe furiş sau pe faţă! Aici ni se vorbeşte mereu de prezervative şi de sex cu protecţie. Aproape că ne obligă să le purtăm, deşi nu e cazul. Ne sperie cu sexul vaginal, oral, anal, dar noi n-avem din păcate nici un fel de sex. Băieţii umblă ca proştii cu prezervative în buzunare, portmonee, genţi de şcoală, iar părinţii sunt mulţumiţi să le ştie acolo, ca şi cum ele ne-ar proteja de toate relele din lume. Cred că în curând vor inventa un prezervativ universal, ultraprotector pe care să ni-l vor trage direct pe fiinţe, de la naştere.

În timpul orelor de şcoală, atâtea la câte ajungeam, aveam cele mai ciudate gânduri. La sfârşitul fiecărui gând părea să mă aştepte intrarea în aceeaşi peşteră întunecoasă în care dacă aş fi pătruns m-aş fi pierdut cu siguranţă. Aşa că făceam tot ce-mi stătea în puteri pentru a nu duce nici un gând până la capăt. Fugeam mereu cu mintea, fără a aştepta să ajung undeva. Mă gândeam, de exemplu, că aş putea sări pe fereastra deschisă, ca să plutesc deasupra oraşului printre zgârie norii din Downtown. Eram foarte conştient de faptul că n-am de loc aripi şi că voi cădea ca un bolovan şi că voi umple asfaltul cu creierii mei chinuiţi, cu maţele mele împrăştiate într-o baltă de sânge şi carne, care se vor numi fostul Vitali Ahmatov. Uneori îmi venea să sar cu adevărat şi evitam să mă apropii de fereastră. Nici la Pepe acasă, care stătea la etajul treizeci, nu ieşeam pe balcon. Problema era că mie nu-mi era frică că voi cădea în gol, ci că mă voi arunca în el. De aici începea un întreg şir de gânduri, unul mai negru ca altul. de care nici nu mai vreau să-mi aduc aminte. Cu un asemenea spital de nebuni în cap nu e dificil de înţeles de ce îmi era greu să mă concentrez la cele ce se spuneau în timpul orelor de şcoală.

Din fericire, cam tot atunci începuseră să-mi treacă prin cap şi alte gânduri, la capătul cărora nu se căsca nici o crevasă. Erau doar sâni de femei, guri lacome care mă lingeau, mâna de aur a Mashei, picioare, nuduri şi acel miros de femeie, care pluteşte peste tot în aer. Nările mele erau dilatate la maximum, iar simţurile îmi intraseră într-o alertă febrilă, ca nişte câini de pază stârniţi. Erau mai mult senzaţii care începeau sub forma unor unde care îmi invadau treptat tot corpul. Erau bune pentru că alungau toate celelalte gânduri ale mele, folosind chestia mea sculată ca pe un baston de poliţist care împrăştie o demonstraţie de anarhişti. Aşa că mă lăsam uşurat în voia lor. Imaginaţia mea era limitată pe vremea aceea, dar suficientă pentru a le lua pe rând şi în toate felurile pe fetele din clasă şi uneori şi pe câte-o profesoară mai tânără.

Jennifer, care stătea în bancă chiar în faţă, era preferata mea. De când o cunoscusem la examenul de admitere se mai îngrăşase puţin şi, la începutul anului şcolar, părea la fel de pierdută ca şi mine. Era puţin supărată pe mine pentru că, deşi fusese prima persoană pe care o cunoscusem din şcoala aceea, nu o prea băgasem în seamă. Ba mă şi făcusem la început că n-o cunosc. Cu trupul ei împlinit mă jucam cel mai mult. Femeile începuseră pentru mine cu Tania care, murind înainte de-a creşte, lăsase în mine un gol nedefinit pe care l-am umplut la întâmplare cu forme noi. La început, cu gura lacomă a fetei plătite din limuzina din Moscova, apoi cu mâna Mashei şi cu filmele porno pe care le văzusem. Jennifer avea o mână perfectă cu care veşnic se juca ba cu un creion, ba cu o şuviţă de păr pe care-o învărtea la nesfârşit. Sunt sigur că-n copilărie îşi supsese mult degetul pentru că uneori, când cădea în reverie şi nu se mai controla, își băga degetul mare în gură și-l sugea lacomă. Avea şi dinţii uşor ieşiţi în afară, probabil tot de la suptul degetului. O apuca mai ales la matematică, materie care o complexa vizibil şi atunci mă strecuram cu totul în degetul ei mare şi mă rugam să nu-şi pună vreun aparat de îndreptat dinţii în gură, pentru că nu suportam fetele care purtau aşa ceva. Încercam să-mi imaginez cum ar fi acolo în gura ei în timp ce observam cum face ritmic gropiţe în obraji. La un moment dat, a observat c-o urmăresc. Şi-a scos degetul din gură încet şi foarte natural, ca şi cum asta ar trebui să facem cu toţii, să ne sugem degetele cu pasiune, în loc să ne batem capul cu şcoala. Mi-a zâmbit şi am avut un schimb de priviri complicat şi matur, cum nu mai avusesem până atunci cu nici o fiinţă înzestrată cu ochi. În pauză a venit direct la mine.

-Văd c-ai început să mă bagi în seamă! a cochetat ea. Credeam că-ţi plac numai băieţii…

-Sunt nebun după fete…

-Atunci cumpără-mi o îngheţată.

Am ieşit cu ea la o cofetărie de pe Broadway şi s-a mirat când a văzut că scot din buzunar o hârtie de douăzeci de dolari. O ducea rău cu banii, iar eu m-am hotărât să profit de aşa-zisa ei sărăcie. Venea cu mine oriunde o invitam, mai ales la filme sau cofetării. A venit odată la Pepe, la înghiţirea şobolanului, însă nu era înnebunită după şerpi şi nici să ieşim în trei sau patru. Nici Vishnu sau Pepe nu se omorau cu ideea de gaşcă cu fete. La New York ideea de gaşcă e alta, ca şi cea de cuplu, sau de cuplu într-o gaşcă. Dacă te cuplai serios cu o fată îţi cam mâncai zilele în doi. Aici, în America, din fragedă copilărie există o problemă între sexe. Speram că lucrurile se vor schimba odată ce vom creşte.

Mă enerva pentru că, în timp ce chiuleam, Jennifer se simţea veşnic vinovată şi trebuia să trag de ea şi s-o ademenesc cu tot felul de trucuri. Mi-au trebuit două săptămâni până am atins-o. Stăteam împreună pe o bancă în aceeaşi Washington Square şi ne străduiam să părem cât mai studenţi, deşi nu vezi prea mulţi studenţi sărutându-se prin parcuri. Am mângâiat-o pe păr o singură dată, iar ea mi-a oferit buzele cu o viteză ameţitoare.

-Greu te mai urneşti, a spus ea. Aşa sunteţi toţi ruşii?

În câteva clipe m-am trezit cu limba ei în gură şi habar n-aveam ce trebuie să fac cu ea. După ce m-a lăsat să-mi trag sufletul, ne-am sărutat din nou şi chiar în timp ce buzele ne erau strâns lipite, a rostit habar n-am cum, din gât, ca un ventrilog:

-Unde ţi-e limba?

După ce a găsit-o, a folosit-o aşa cum îşi folosea degetul mare. Una dintre primele mele fantezii devenise astfel realitate şi, ca atâtea vise care ţi se împlinesc, se dovedi a fi cu totul altceva decât te aştepţi, un fel de alchimie a senzaţiilor. Venisem în contact în felul ăsta cu toată gura lui Jennifer, de la pereţii obrajilor ei rotunji, la dinţii ei ascuţiţi, adânc până aproape de omuleţul din gât. Îi plăcea limba mea şi am lăsat-o să mi-o sugă şi aproape să mi-o înghită. Credeam că de aici încolo nu-i decât o problemă de timp şi mai ales de spaţiu în care să ne ascundem şi să mergem până la capăt. Nu puteam s-o mângâi pe sâni pentru că asta se vedea, şi la New York nu-i ca la Moscova, unde parcurile sunt folosite din plin, fără jenă. Mi s-a umflat limba atât de tare în ziua aceea, încât cu greu mai puteam vorbi sau înghiţi. Şi vocea mi se îngroşase şi mai mult.

După prima noastră experienţă, au urmat altele asemănătoare în care am ajuns la sânii lui Jennifer, care erau imenşi şi m-am blocat acolo între ei ca într-o prăpastie din care nu mai ştiam cum să ies. Bineînțeles că am făcut greşeala să le spun lui Pepe şi lui Vishnu, care aşteptau de la o zi la alta să le comunic că am dus-o cu Jennifer până la capăt. Era o presiune mare pe capul meu şi mă luptam din greu cu trupul lui Jennifer pe care încercam să avansez în jos centimetru cu centimetru. Trecusem amândoi de 15 ani şi am înţeles că pe capul şi pe păsărica ei virgină era o presiune şi mai mare decât pe ale mele. Una dintre verişoarele ei, nici cu un an mai mare ca ea, era gata să nască şi se mândrea cu burta ei în toată Corona, un cartier hispanic din Queens. Pepe şi Vishnu se lăudau că erau la a doua fată dusă până la capăt şi îmi dădeau sfaturi tehnice, care nu păreau furate din cărţi. Vishnu o făcea regulat, odată pe săptămână, cu o vară de-a lui, chiar sub nasul părinţilor care credeau că-şi fac lecţiile împreună în mansarda casei. Îmi povestea că lăsau până şi uşa întredeschisă, ca să audă dacă urcă cineva pe scară. Nici măcar nu se dezbrăcau, ca s-o poată întoarce în caz de urgenţă. Mi le mai şi povestea în detalii ca să mă scoată şi mai tare din minţi. Vară-sa, sper că era de-a doua, aşa cum pretindea, îşi ridica doar fusta sub care nu purta nimic, iar el se deschidea doar la fermoar. O făceau acolo pe masa de studii, pe cărţile de şcoală, în timp ce ea privea pe uşa deschisă pe scară ca să urmărească mişcarea de jos din casă.

-Şi cum poate să facă atâtea deodată? întreb eu ca un bou.

-Depinde în ce poziţie stă, mi-a răspuns sec Vishnu, totul e să nu geamă prea tare ca să ne audă careva.

Am evitat să-l mai întreb ceva sau să-l ascult pentru că îmi făcea rău. Mi-era clar că eram foarte tare rămas în urmă, iar Jennifer nu voia şi pace să mă ajute să avansez. Mă ajuta totuşi să termin cu mâna, ceea ce începuse după un timp să mă cam inhibeze şi să mă complexeze. Era bine oricum, pentru că orice fel de sex e mai bun decât nimic, deşi Pepe zicea că pentru aşa ceva n-am nevoie de o mână străină.

Cu toate întâmplările astea, aceleaşi fete continuau să facă chefuri şi onomastici între ele. Am înţeles că acolo, după ce se stingea lumina, vorbeau de fapt despre noi, băieţii, ca despre nişte obiecte de care se foloseau şi asta mă îngrozea.

(sursa foto: thriftyfun.com)