A fost să fie!

Leat cu Dumitru Micu, Ion Brad și Ion Dodu Bălan, criticul și istoricul literar Niculae Gheran (n.1929) și-a consacrat cea mai mare parte a carierei studierii operei lui Liviu Rebreanu. Amintim doar o parte din lucrările care-i definesc cariera: Tânărul Rebreanu, București, Editura Albatros, 1986; Liviu Rebreanu: Amiaza unei vieți, București, Editura Albatros, 1989; Cu Liviu Rebreanu și nu numai, (evocări și documente), București, Editura Academiei Române, 2007; Liviu Rebreanu prin el însuși, București, Editura Academiei Române, 2008; Liviu Rebreanu, Opere, vol. 1-23, ediție critică în îngrijirea lui Niculae Gheran, apărută la editurile Minerva, Cartea Românească, Prisma ș. a. (1968-2004); Liviu Rebreanu, Crăișorul Horia, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Minerva, 1983; Liviu Rebreanu, Golanii, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Albatros, 1984;  Liviu Rebreanu, Gorila, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Eden, 1991 etc.

Anul trecut, Niculae Gheran a publicat la Casa Cărții de Știință volumul „Ex-temporale”, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2018. Opul cuprinde scrieri publicate în revistele: „Polemici” (SUA), „Adevărul literar și artistic”, „Mesagerul literar și artistic” , „Cultura”, „Pro Saeculum”, „Literatorul”, „Apostrof”, „Acolada” etc.

Pe coperta 4, N. Gheran mărturisește că pentru el „bariera” (?!) „din Decembrie 1989 n-a însemnat mai nimic – exceptând libertatea cuvântului – mare cucerire democratică, dacă nu și singura cu care ne-am pricopsit”. Interesant este că în ultimul său interviu, acordat în iulie 2018 subsemnatului, Ion Brad (1929-2019) sublinia că libertatea cuvântului este în mod evident bunul câștigat după 1989. Nu întâmplător, Ex-temporale seamănă în multe privințe cu Întoarceri la arhivele personale, despre care am scris aici. Dacă am minimiza însă inflația de opinii și vulgaritatea pe care le-a adus inevitabil prost înțeleasa, în unele privințe, libertate a cuvântului de după 1989, prin diminuarea cenzurii și mai ales a auto-cenzurii, am putea spune că această libertate rămâne un suprem câștig care echivalează valoric cu o întreagă Revoluție.

Găsim în paginile cărții de la editoriale retorice, despre existența sau inexistența teroriștilor, până la corespondențe, spre final (p. 324) fiind publicată chiar și o scrisoare pe care N. Gheran i-a trimis-o lui Nicolae Manolescu în 2017. Ex-temporale întregește astfel colecția de istorie literară cu detalii despre oameni și cărți cuprinse într-o paradigmă morală, cu un limbaj nu de puține ori haios. Autorul nu se sfiește să adopte un stil direct, clamând deschis că nu se teme să-și mărturisească public gândurile, indiferent de consecințe.

„Trăim vremuri în care și proverbele se mai cer adaptate, precum: <Cine sapă groapa altuia… departe ajunge>, având ca revers: <Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!>, ceea ce îmi amintește și replica unui personaj hazos: <Nu știu ce avea cu mine, că bine nu-i făcusem niciodată!>” (p. 5) spune cu cinism și umor Gheran în eseul de debut intitulat: A fost să fie! Rămâne o întrebare deschisă dacă lucrarea, prin mozaicul temelor abordate, în care sunt aglomerate idei moralizatoare, scrisori deschise și puncte de vedere, sprijină sau clatină truda pusă în sprijinul prozatorului născut la Târlișua. Un lucru este sigur – Gheran iese din cochilie făcând originale (?) analize politice:  „Toamna lui 2014 nu înseamnă însă doar prilej de bilanț, oricum păgubos, ci de aprigă confruntare de forțe și ranchiună în întâmpinarea alegerii unui nou președinte, după alți trei, Iliescu, Constantinescu și Băsescu, cu terminații comune – citite fonetic și pe franțuzește -, dar școliți politicește de același Partid Comunist Român” (Marina Călăreața, p.292).

Rămâne așadar ca cititorul să tragă concluzia asupra acestei cărți de memorii, interviuri și analize, pe care nonagenarul autor a publicat-o, probabil, cu scopul unor clarificări sau poate chiar din orgoliu.

Ex-temporale, Niculae Gheran, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018 (393p.)