Literatura de aziLiteratura de azi
14.04.2019

Singurătatea firelor de iarbă

Nu te naşti, ci devii femeie. Niciun destin biologic, psihic, economic nu defineşte înfăţişarea pe care şi-o asumă în mijlocul societăţii femela speciei umane; ansamblul civilizaţiei elaborează acest produs intermediar între mascul şi castrat care este îndeobşte calificat drept feminin.

*

Fiica este pentru mamă în acelaşi timp dublul său şi o alta, în acelaşi timp îndrăgită imperios şi privită cu ostilitate; ea îi impune copilei propriul ei destin: este un mod de a-şi revendica orgolios feminitatea şi în acelaşi timp de a se răzbuna pe această feminitate. Acelaşi proces se întâlneşte la pederaşti, la jucători, la drogaţi, la toţi cei care se simt flataţi şi totodată sunt umiliţi de faptul că aparţin unei anumite confrerii: ei încearcă să câştige adepţi cu un prozelitism ardent.

*

Specificul oricărei morale este de a considera viaţa omenească o partidă care se poate câştiga sau pierde, şi de a-i arăta omului mijlocul de a o păstra.

*

Sartre corespundea exact cu năzuinţa mea de la 15 ani. Cu el puteam împărtăşi totul, mereu… am simţit că nu va mai ieşi niciodată din viaţa mea… Mă crezusem o fiinţă de excepţie pentru că nu concepeam să trăiesc fără să scriu: el nu trăia decât ca să scrie.

*

Admiram singurătatea trufaşă a stejarului, plângeam singurătatea în comun a firelor de iarbă.

Simone de Beauvoir (9.01.1908 – 14.04.1986)

(sursa foto: pinterest.com)