Isabela Branescu 
O fi udat cineva florile de pe mormânt?
Au ieșit desigur bunicii, stau de vorbă ca în fiecare primăvară
Banca o ceruseră cu insistență în ultimul lor an de viață
Să avem unde aștepta ploaia, arăta groparilor norii de pe pielea sa
Oferindu-le vin și nuci îngropate în sare, luați, nu se știe cine moare primul
Se minunează ploile azi, ce vise am presărat pe mormântul lor? Cum se numesc?
și mai ales se miră că înfloresc. Nu aflaseră că soiul acesta de flori poate rodi
pe plantația lor
Rupe crengile uscate cu mâinile contorsionate,
ceartă lăstarii tineri cu aceeași ardoare cu care își pansa rănile odinioară,
mai stați acolo, obraznicilor, nu am urecheat niciodată lăstariș, îmi spune pe furiș,
nu vă faceți că plângeți frunziș! vă strecurați printre bulgăr cu dinții plini de pământ,
de parcă la voi nu e niciodată frig
Am rămas la masa de scris semănând, presar într-o ordinea aleatorie păsări,
Bulgări sfărmând
Mi-a înghețat amintirea răzând…
Sursa foto: gradinamea.ro
