Domnița Ștefănescu 
3 – 5 octombrie 1995. Gheorghe Tinca, ministrul Apărării român, efectuează o vizită de lucru în Ungaria, la invitaţia omologului său de la Budapesta, György Keletti. În urma convorbirilor, cei doi miniştri ai Apărării declară că există o foarte bună colaborare în plan militar între cele două ţări, colaborare care urmează să se amplifice şi să se diversifice în viitorul apropiat, când se va crea o linie de comunicaţie directă între statele majore şi miniştrii Apărării din cele două ţări. Cei doi miniştri au convenit să semneze împreună o scrisoare în care sunt consemnate bunele rezultate ale întâlnirii de la Budapesta şi să o adreseze lui William Perry, ministrul Apărării al SUA, personalitate deosebit de interesată de evoluţia relaţiilor dintre cele două ţări în plan militar. Gheorghe Tinca a avut întâlniri la cel mai înalt nivel cu Arpad Göncz, preşedintele Ungariei, Gyula Horn, premierul Ungariei, şi Lászlo Kovács, ministrul de Externe. Partenerii de dialog au confirmat existenţa unei foarte bune colaborari militare între cele două ţări şi şi-au exprimat încrederea în dezvoltarea acesteia. Ministrul de Externe Lászlo Kovács a afirmat chiar că relaţiile militare româno-ungare au luat-o înaintea celor politice. O altă problemă de maxim interes care a reţinut atenţia participanţilor la dialog a fost propunerea de reconciliere istorică dintre România şi Ungaria, faţă de care partea ungară a manifestat o lăudabilă receptivitate.
5 octombrie 1995. Comitetul Director al PRM dă publicităţii o declaraţie în care îşi exprimă „stupefacţia” faţă de scrisoarea primită din partea conducerii PDSR şi respinge „tonul ultimativ” al acestei scrisori „incompatibil cu o viaţă politică democratică“. Declaraţia conţine câteva recomandări adresate PDSR: să nu se mai amestece în problemele presei, instituindu-se într-un fel de „cenzură politică şi colectivă”, ci să-şi consacre întreaga energie stopării prăbuşirii nivelului de trai, deoarece populaţia a ajuns la sapă de lemn; să nu-l mai apere pe Ion Iliescu deoarece acesta nu e membru al PDSR şi poate să se apere singur; să nu mai invoce pactul politic dintre PRM şi PDSR, deoarece acesta oricum n-a funcţionat. Cât despre pamfletul din România Mare se precizează că nu C.V. Tudor este autorul textului, ci un colectiv redacţional care redactează astfel de materiale pe baza scrisorilor sosite la redacţie de la cititori, iar revista România Mare oricum nu este subordonată PRM.
– Uniunea Social Democrată (USD) a decis să prezinte liste electorale complete pentra alegerile locale, norma de reprezentare fiind de 25 % pentru PSDR şi 75% pentru PD.
– Deşi apreciază ca utilă vizita lui Ion Iliescu în America, Nicolae Manolescu, preşedintele PAC, subliniază, la o conferinţă de presă, că preşedintele ţării trebuie să aducă la cunoştinţa opiniei publice informaţii în legătură cu natura demersurilor sale politice din timpul vizitei în SUA, de exemplu în legătură cu afirmaţiile privind necesitatea retrocedării pământurilor româneşti de dincolo de Prut. Dacă Ion Iliescu nu va face precizările necesare, atunci s-ar putea considera, afirmă Nicolae Manolescu, că preşedintele ţării are „un limbaj dublu” – „unul pentru inteligenţii americani, altul pentru handicapaţii mintali din România”.
6 octombrie 1995. „În numele preşedintelui Franţei vă numesc Ofiţer al Legiunii de Onoare”. Aceste cuvinte au fost rostite în incinta Ambasadei Franţei, de către Bernard Boyer, ambasadorul Franţei în România, cu ocazia decernării lui Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD, a Legiunii de Onoare (în grad de Ofiţer), cea mai înaltă distincţie a statului francez, instituită de Napoleon Bonaparte în anul 1802. În discursul lui, Bernard Boyer l-a prezentat pe C. Coposu ca pe una dintre personalităţile providenţiale, capabile să influenţeze destinul unei naţiuni. „Datorită Dumneavoastră, domnule preşedinte Coposu, şi a altora ca dumneavoastră, România este astăzi liberă. Ceea ce este bine pentru România este bine şi pentru Franţa. Sper ca poporul român să se recunoască în dumneavoastră”. La ceremonie au fost prezente personalităţi ale vieţii politice şi culturale, membri marcanţi ai partidelor de opoziţie, dar şi reprezentanţi ai partidului de guvernământ (Oliviu Gherman şi Adrian Năstase). Prezent la recepţia oferită de Corneliu Coposu, cu ocazia decernării înaltei distincţii, Virgil Măgureanu, directorul SRI, a declarat: „Este un moment înălţător. Domnul Corneliu Coposu este unul dintre cei mai demni oameni pe care i-a dat România. Binemeritată această decoraţie. M-am simţit măgulit să fiu alături de domnul Coposu”.
– Comitetul reprezentanţilor PSM, întrunit în şedinţă, trage concluzia că protocolul cvadripartit – PDSR, PRM, PUNR, PSM – „n-a existat şi nu există“. Totuşi conducerea PSM hotărăşte să nu rupă alianţa cu PDSR, pentru că nu mai este posibil încă un scandal politic şi pentru că Opoziţia trebuie împiedicată să ia puterea. PSM speră să le ofere o lecţie prietenilor politici neloiali, la următoarele alegeri şi în viitorul Parlament.
