26 septembrie 1995. Washington DC. La Casa Albă are loc întâlnirea între preşedinţii Ion Iliescu şi Bill Clinton în cursul căreia sunt abordate probleme de o maximă importanţă pentru România: permanentizarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, colaborarea economică şi militară cu S.U.A. Chiar dacă întrevederea durează doar 50 de minute, Bill Clinton găseşte timp pentru a-i declara lui Ion Iliescu că este un fan al fotbalului românesc. Tema de discuţie a putut fi inspirată de darul pe care preşedintele României i l-a făcut lui Bill Clinton: o minge de fotbal pe care sunt înscrise semnăturile fotbaliştilor echipei naţionale a României.
27 septembrie 1995. Ia fiinţă Uniunea Social-Democrată (USD) prin semnarea unui acord de colaborare politică între liderii PD şi PSDR, respectiv Petre Roman şi Sergiu Cunescu. În alegeri USD se va prezenta cu liste comune pentru alegerile locale şi generale şi cu o siglă care înfăţişează două mâini care se strâng ţinând un trandafir. Uniunea va fi condusă de un Consiliu Politic Coordonator, format din membrii ambelor conduceri şi prezidat alternativ de preşedinţii celor două partide. Încă de la început USD a ţinut să se distanţeze de PDSR care, deşi se consideră un partid social-democrat, nesocoteşte tocmai valorile acestei doctrine.
28 septembrie 1995. În cursul vizitei în SUA, preşedintele Ion Iliescu a afirmat în cadrul unei conferinţe de presă: „Funar şi C.V. Tudor vor să atragă atenţia asupra lor à la Jirinovski“, dar partidele nu pot fi judecate după astfel de lideri.
– Petre Roman consideră că este necesară realizarea Marii Coaliţii a Opoziţiei, care să lege cele trei doctrine – liberală, social-democrată şi creştin-democrată şi care să funcţioneze ca un cartel electoral ce ar trebui să prezinte în alegeri liste separate doctrinar.
29 – 30 septembrie 1995. La şedinţa Comitetului Naţionalal al PAC se ajunge la concluzia că partidele din opoziţie trebuie să realizeze o alianţă electorală în vederea câştigării alegerilor.
– Dacă Ion Iliescu i-a numit pe Gheorghe Funar şi C.V. Tudor, „Jirinovski ai României”, C.V. Tudor îl numeşte pe preşedintele ţării un „Păcală al ruşilor”. În cadrul unei conferinţe de presă, liderul PRM ţine să anunţe că-şi ia adio de la Ion Iliescu căruia îi rezervă în istoria României un loc la Erată şi căruia îi prezice că va fi înlocuit la Cotroceni de un partid adevărat. Înainte de a se despărţi oficial de Ion Iliescu, C.V. Tudor îi aminteşte acestuia că se face responsabil de dezastrul postdecembrist al ţării, că e „slab faţă de duşmani şi periculos faţă de prieteni”, că nu e capabil de acte importante ci doar de „agitaţia electorală ieftină, tipică unui activist de mâna a doua”. C.V. Tudor a anunţat că el şi Gheorghe Funar îl vor da în judecată pe Ion Iliescu dacă acesta nu-şi va cere scuze în public pentru afirmaţiile făcute în America.
3 octombrie 1995. Camera Deputaţilor a finalizat dezbaterile pe marginea proiectului Legii privind modificarea Codului Penal, dar votul final pentru adoptarea actului legislativ s-a amânat deoarece numeroşi deputaţi au anunţat că vor vota împotriva unor articole, îndeosebi împotriva celor care prevăd pedepse sporite pentru ofensa, insulta şi calomnia din presă (articolele 205 şi 206). Această iniţiativă a avut un amplu ecou negativ atât în ţară cât şi în străinătate şi chiar Ion Iliescu, în cursul vizitei efectuate în SUA, a fost obligat să dea explicaţii în legătură cu eventualitatea restrângerii libertăţii presei în România. Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a hotărât ca, după discutarea situaţiei nou create la nivelul grupurilor parlamentare, să se propună rediscutarea în plen a celor două articole.
4 octombrie 1995. Preşedintele Subcomisiei pentru Drepturile Omului a Parlamentului European a adresat Comitetului parlamentar mixt de asociere România- UE o scrisoare conţinând o serie de acuzaţii privind abuzuri comise împotriva drepturilor omului în România, mai ales în ce priveşte democraţia locală şi tratamentul aplicat minorităţilor. Acuzaţiile au rezultat din rapoartele mai multor organisme internaţionale ca Amnesty International, Consiliul Europei, Human Rights Watch etc.