Carmen Firan 
M-au ales să plimb luna
de două-trei ori pe zi
să-i arăt oraşul
podul de piatră
să-i fac cunoştinţă
cu câţiva somnambuli
cerșetori de somn
în căutare de mituri
alerg cu luna în brațe
printre autobuze
tulbur liniștea
magazinului de porțelan
mă amăgesc că după fiecare colţ
un om îmbrăcat în iluzii
încă mai aşteaptă
să se facă lumină
să nu spargi luna
să nu-ți cadă jos
îmi șuieră printre dinți
cei ce păzesc noaptea
sau poate o tulbură
și dacă totuși,
să nu scrii nimic
despre stăpânul nostru
în costum de paiață
să nu scrii despre
pierderea memoriei.
