Doina Bezea 
Azi, țin depărtarea într- un capăt de ață
grăbit e doar focul înserării pe drum
între noi cresc lumini printre umbre de gheață
și iriși se sting îmbrăcându-și nectarul în fum.
La poalele așteptării este gara pustie
dimineața și-a lăsat cioburile pe un ziar
pe sub tălpi a prins rădăcină vița de vie
și așteaptă să-ți toarne tot amaru-n pahar.
Scot aburi apusurile pe sub geana rănită
soarele a rumenit viața în uitare de fum
ici, colo pășește un dor cu năframa ciuntită
și timpu-i zâmbește învelindu-l în scrum.
Sursa foto: tomabonciu.ro
