Vasea Pădurean 
Înot, încerc, lovesc, izbesc, do major
prin Valul melancoliei.
Hipnotic, de-a dreptul delirant!
Se alunecă printre idei stropite cu banal și superficialitate.
Eureka?! se auzi în depărtare un El-clepsidră
Se ține clepsidra,
se rostogolește
și precum Koudelka
rememorează trupul apocaliptic al unei ființe
scoase din naftalina timpului destrămat.
Răsfăț.
Amintire. Aburi de alcool.
Dezamăgire. Conexiuni neuronale anesteziate.
Cădere. Psihoză.
Moartea ideii scufundate în
porii ei.
Clișeizată.
Strigăt ascuțit.
Zbucium. Tremur. Te iubesc
sugrumat de o lacrimă
suspendată în privirea cenușie
a unui El-pasăre…
Te simt… nu te simt…
voiam să îți fie sorbit
veninul amintirilor
cu noi și să te uit prin miresme dulci
Iluzie, farmec,
enigmă textuală…
Închid fereastra și în tine se sparge totul… trecut și
viitor.
