Fără priorități

De când cu datoriile acumulate după moartea mamei sale, i-a pierit râsul, iar fața sa a devenit o mască fără sânge, galbenă. Bărbatul cu mască galbenă este slab, slab. Cureaua îi stă spânzurată la mijloc. Dinții i s-au rărit. Cu ani în urmă, un prieten stomatolog îi promisese că îi lucrează dantura pro bono, dar totul a rămas la faza de promisiune. Are mersul sprinten, o dungă în mișcare iese din lift, trece pe lângă cutiile poștale, apoi intră pe alee și nu o mai deosebești de copacul bătrân, îmbrăcat de iederă, apoi se pierde. Uneori, fumează. Asta, când poate. Stă picior peste picior și își butonează telefonul. Își schimbă mereu numărul, e mai ieftină cartela. Prieteni nu are. Cei pe care îi avea înainte sunt înhămați la viață, au copii, neveste, îi mai strâng mâna când îl întâlnesc, dar sunt grăbiți, nu mai au timp, iar el îi înțelege. Așa e în viață, ai priorități.
Bărbatul cu mască galbenă nu are. Nimeni nu-l caută, nimeni nu-l așteaptă.
Când intră în apartamentul pustiu, pisicile îi sar înainte. Se așază la masă și scoate o pâine din pungă. După ce o taie bucățele, se apleacă și umple un castron, apoi toarnă un plic întreg cu hrană umedă și amestecă bine. În treacăt, o pisică se șterge de mâna lui întinsă.
Și dintr-odată fața i se destinde într-un surâs subțire cât un fir de ață, bătând spre roșu.

(sursa foto: radio-cluj.ro)