Într-o noapte de cinci stele

Mereu am schimbat opinii şi trenuri,
Haine în carouri, mănuşi,
Acele lucruri care ne incomodau
Încât, în loc să batem cu ciocanul
În cuiul florii albastre,
Făceam gaură, cu pistolul de apă, în poeme,
Pentru a le elibera de confuzie

Mereu am vrut să aşez sentimentele
Etaj peste etaj
Fără a mă gândi la consecinţe,
La posibilitatea dezastrului
În cazul unui cutremur lăuntric
În care trei plopi s-ar putea dărâma
Peste casa de cristal
Şi, vai, constructorului!
Căci acesta ar fi împuşcat,
în locul sacru, unde se roagă regina mamă
lângă floarea ce-i poartă numele.

Câte opinii poţi schimba,
Într-o noapte de cinci stele?
Cât ghinion poţi combate, cu un gest sincron?
Căci gestul tău mi se alătură,
Ia blana vulpii lustruieşte parchetul ceruit
Unde caria n-a reuşit să-şi instaleze cortul.

Opiniile fac şi desfac
Numai să aibă permisiunea destinului
Ce a învins mereu plictiseala acerbă
Care se plimba pe gulerul alb
Precum un păianjen