Mariana Rogoz Stratulat 
Mă simt puțină și pierdută în sufletul tău…
Mi-am pus urechea la pământ,
s-ascult cum cântă apa,
cum plânge tristul vânt.
Mi-am aruncat privirea peste culmi,
să-mi caut umbra vieții
pierdută printre ulmi.
Mi-am numărat pașii, urmele reci,
să-mi amintesc de dorul
tăcutelor poteci.
…când fumul se destramă
în veșnicia somnului din hău,
voi stihui lumina cu glas de zurgălău.
(desen: Maria Otilia Odihnă)
