Carmen Firan 
Îmi caut umbra în culcușul de frunze
sub o piatră încinsă de viermuiala
sufletelor care mi-au făcut loc
țintesc în steaua din care am căzut
din calcul sau eroare
jumătate centaur
mai mult de jumătate om
trecerea mea pe aici
nu e decât o repetiție
înaintea marii călătorii
pe spinarea Câinelui de Pământ
îmi potrivesc respirația cu a lui
puterea ascunsă
în slăbiciuni studiate
frica de a vedea capătul drumului
când morții dragi
mă vor ține de mână
luminând ca păpădiile câmpia
scăldată de lună
de sus
ghemuită în jurul inimii
voi măsura pământul cu palma.
