Gheorghe Funar: UDMR este o organizație „anacronică, totalitară, de tip fascist”

12 – 13 septembrie 1995. Moţiunea simplă „Agricultura”, iniţiată de parlamentari ai Opoziţiei, este respinsă atât în Camera Deputaţilor (155 voturi contra – 116 pentru), cât şi în Senat (73 voturi contra – 50 pentru). Prezent la dezbateri, premierul Nicolae Văcăroiu ţine un discurs în care pune accentul pe realizările din agricultură, nerealizările fiind trecute în seama Opoziţiei, destabilizatoare a legilor specifice economiei de piaţă, şi a guvernării Roman. Majoritarii au acuzat Opoziţia de populism ieftin, iar Opoziţia a fost de părere că Puterea a avut o atitudine triumfalistă şi arogantă. Atmosfera dezbaterilor a permis învingătorilor să recite versuri dedicate învinşilor, autori ai moţiunii: „Uite brâul trece râul/ Şi Coposu strânge grâul”. „Dar, ca un blestem, bântuie prin ţară/ Duhul necurat năclăit în fiere/Al unor frânari, cârcotind că-i frige/Azima noastră./Vindecă-i de jeg, Doamne, şi le pune/ Dragoste-n cuvânt şi în ochi lumină;/Nişte rătăciţi – fraţii noştri galeşi – / Adu-i acasă”. Dar nu numai parlamentarii Opoziţiei au votat în favoarea moţiunii, ci şi cei ai PS, iar reprezentanţii PSM au considerat că multe dintre problemele semnalate în moţiune sunt reale.

12 – 14 septembrie 1995. Karsten Voigt şi Simon Lunn, preşedintele şi secretarul general adjunct al AAN fac o vizită în România pentru a aduna noi date în vederea definitivării unui raport asupra integrării în structurile occidentale a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. În luna mai 1995 Karsten Voigt a mai întocmit un raport în care susţinea că ţările din grupul de la Vişegrad au toate argumentele pregătite pentru a intra primele în NATO. La Bucureşti K. Voigt afirmă că în cursa pentru aderarea la NATO contează doar ritmul şi natura reformelor realizate de fiecare ţară candidată: „Dacă România îşi accelerează procesul de reforme, atunci are şansa de a fi chiar prima”. La sfârşitul vizitei sale K. Voigt subliniază încă o dată că aderarea „depinde de avansul reformelor democratice” şi de modul în care ţările can­didate îşi reglementează relaţiile cu vecinii, dar a atras atenţia asupra semnificaţiilor pe care le poate avea prezenţa unor partide naţionaliste în coaliţia guvernamentală: „Am spus şi preşedintelui că dacă în Parlamentul german ar exista un grup parlamentar denumit «Germania Mare», care mai şi face parte din coaliţia guvernamentală, atunci unele ţări ar putea deveni nervoase şi s-ar cere explicaţii pentru a înţelege dacă aceasta nu înseamnă cumva schimbarea frontierei”.

14 septembrie 1995. La Cotroceni, preşedintele Ion Iliescu prezintă liderilor partidelor parlamentare documentele ce ar urma să fie transmise părţii ungare în vederea realizării iniţiativei de reconciliere istorică dintre România şi Ungaria: o Declaraţie comună româno-ungară, document care urmează să consacre reconcilierea celor două ţări, un Tratat de bună vecinătate şi parteneriat şi Codul de conduită privind cooperarea dintre România şi Ungaria referitor la minorităţile naţionale. De la întâlnire au lipsit Corneliu Coposu, Gheorghe Funar şi C.V. Tudor. Cu câteva zile în urmă, la Ţebea, aflat în compania unor importanţi oameni politici, Gheorghe Funar a declarat că va sprijini iniţiativa de reconciliere a României cu Ungaria, propusă de Ion Iliescu, dacă vor fi îndeplinite nouă condiţii printre care ar fi recunoaşterea atrocităţilor săvârşite de statul ungar împreună cu etnicii unguri,­ în Ardeal, după Dictatul de la Viena, şi prezentarea de scuze statului român pentru aceste atrocităţi, recunoaşterea judeţului Avram Iancu, constituit din unificarea judeţelor Covasna şi Harghita, eliminarea de pe scena politică a UDMR, organizaţie „anacronică, totalitară, de tip fascist”. La Cotroceni Ion Iliescu obţine sprijinul politic al reprezentanţilor partidelor parlamentare prezente la întrevedere, iar a doua zi, la Oradea, la inaugurarea liceului Onisifor Ghibu, va cere sprijin pentru ideea reconcilierii româno-ungare corpului didactic, român şi maghiar, studenţilor şi elevilor.

16 septembrie 1995. Budapesta. Uniunea Bocskai organizează o manifestaţie la care participă aproximativ o mie de oameni, împotriva Legii învăţământului din România. Printre cei care iau cuvântul se află şi importante personalităţi ale vieţii politice din Ungaria. În cuvântările ţinute au fost exprimate şi următoarele idei: în România sunt călcate în picioare drepturile etnicilor maghiari pe care actuala Lege a învăţământului are menirea să-i transforme în cetăţeni de rangul al doilea; maghiarii care sunt majoritari în unele regiuni nu trebuie să se considere cetăţeni români; maghiarimea nu trebuie să aibă încredere în români, ci trebuie să fie solidară cu maghiarii care sunt ostatici în Ardealul ocupat de România; Ungaria ar trebui să rupă relaţiile diplomatice cu România ca urmare a adoptării Legii învăţământului, o lege fascistă; după Tratatul de pace de la Trianon guvernele României au încercat să distrugă minoritatea maghiară prin asimilare forţată; cultura română este tributară culturii ungare; armeanul rusificat Mihai Eminovici a trebuit să fie publicat pentru prima oară la Budapesta pentru a deveni ulte­rior Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor.