Domnița Ștefănescu 
5 septembrie 1995. Şi pentru că a început sezonul reconcilierilor şi PL’93 lansează un apel la reconciliere către toate partidele din Opoziţie. Liderul PL’93, Horia Rusu, declară: „Trebuie să eliminăm orgoliile, invidiile şi să ne stabilim o strategie comună, toate partidele din Opoziţie, pentru câştigarea alegerilor şi eventual pentru guvernarea viitoare“. Considerând că PAC este disponibil dialogului cu oricare din partidele Opoziţiei, vicepreşedintele acestui partid, Ioan Hohan, salută iniţiativa PL’93 şi crede că PAC îi va da curs „fără rezerve“.
– Markó Béla, preşedintele UDMR, observă că formaţiunea sa a devenit „calul de bătaie atât al partidelor de opoziţie cât şi al celor din arcul guvernamental. UDMR, conform părerii liderului ei, se simte tot mai singură pe scena vieţii politice. Atacurile care vin din toate părţile, în direcţia UDMR, s-ar explica, după Markó Béla, prin convingerea tuturor partidelor conform căreia „cine n-are retorică naţională n-are şanse la alegerile următoare“. De aceea, soluţia pentru o mai bună convieţuire a UDMR cu celelalte formaţiuni politice rămâne dialogul, care ar trebui să conducă la elaborarea unei strategii electorale comune tuturor partidelor din Opoziţie.
6 septembrie 1995. La Camera Deputaţilor a fost depusă o moţiune simplă „Agricultura” privind criza din agricultură, moţiune semnată de 58 de parlamentari ai Opoziţiei.
7 septembrie 1995. Şi la Senat se depune moţiunea simplă „Agricultura” semnată de 37 de senatori ai Opoziţiei.
– Liderii PDSR şi PUNR îşi evaluează relaţiile şi convin să nu se mai atace ci să rezolve eventualele deosebiri de opinii în cadrul unor întâlniri bilaterale. Gheorghe Funar a declarat că această întâlnire (la care PUNR a obţinut prefectura de Mureş) a fost cea mai plăcută din istoria relaţiilor PUNR- PDSR.
– Viena. În calitate de invitat special la sesiunea Consiliului Permanent al OSCE, Teodor Meleşcanu, ministrul de Externe al României, prezintă iniţiativa românească de reconciliere istorică dintre Ungaria şi România. Teodor Meleşcanu declară că proiectul a fost însuşit de OSCE şi considerat o contribuţie directă la realizarea Pactului de stabilitate în Europa şi a stabilităţii în zonă, ca şi unul dintre argumentele favorabile integrării împreună a României şi Ungariei în structurile europene şi euroatlantice. Şeful delegaţiei ungare a apreciat că existenţa acestei iniţiative dovedeşte că între cele două ţări nu există dispute ireconciliabile ci doar o moştenire istorică pe care părţile o pot depăşi împreună.
8 septembrie 1995. C.V. Tudor anunţă, la o conferinţă de presă, că PRM se va prezenta la alegeri cu devizele „Unire în belşug“ şi „Doi ani de regim autoritar“ ceea ce înseamnă că PRM va reface România Mare ca o ţară prosperă, ţel la care se va ajunge prin cei doi ani de autoritarism după care dezastrul economic, starea infracţională şi „slugărnicia în relaţiile cu străinătatea“ vor deveni simple amintiri. Liderul PRM se declară împotriva retrocedării proprietăţilor evreieşti pentru că „România nu are de dat nimic nimănui, ci de primit înapoi de la toţi aceia care, de-a lungul secolelor, au jefuit-o fără milă“ şi pentru că acest act va declanşa un adevărat fenomen antisemit printre români. C.V. Tudor mai face cunoscut că Mitzura Arghezi, membru în Biroul Executiv al PRM, a fost numită secretar de stat la Departamentul pentru problemele românilor de pretutindeni, de pe lângă Guvern.
– Ion Iliescu răspunde scrisorii trimise la 18 iulie de Alfonse D’Amato şi Christopher Smith, copreşedinţi ai Comisiei pentru securitate şi cooperare în Europa a Congresului SUA care îşi exprimau îngrijorarea faţă de tendinţa manifestată în România de a reabilita mişcarea fascistă Garda de Fier și pe Ion Antonescu. Cei doi puneau în legătură viitorul relaţiilor României cu SUA de evoluţia acestor tendinţe. Ion Iliescu precizează că iniţiativele de reabilitare a lui Ion Antonescu aparţin în cea mai mare măsură organizaţiilor veteranilor de război ce preţuiesc „virtuţile militare şi postura antisovietică a lui Ion Antonescu“ care a încercat să recupereze, intrând în război, teritoriile româneşti ocupate de sovietici în urma pactului Ribbentrop-Molotov. Aceste iniţiative nu au ca scop reabilitarea juridică a lui Ion Antonescu şi n-au caracter antisemit, aşa cum nu poate fi vorba de antisemitism nici în cazul profanării principalului cimitir evreiesc din Bucureşti. Raportul Poliţiei privind incidentul invocat – subliniază Ion Iliescu – stabileşte că vinovaţii au fost nişte copii.
11 septembrie 1995. Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD, afirmă la o conferinţă de presă că Tratatul româno-ucrainean trebuie să includă şi anularea efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, ceea ce va duce automat la redobândirea de către România a teritoriilor luate în posesie de Ucraina în urma semnării respectivului pact. Reprezentanţii mai multor partide critică atitudinea lui Corneliu Coposu, etichetând-o drept lipsă de realism. Deputatul PUNR, Mircea Creţu, declară: „E uşor să instigi, însă calea de rezolvare e alta: cea a timpului, de îmbunătăţire a relaţiilor economice şi culturale. A lua dorinţa drept realitate este inadecvat, deci cred că dl. Coposu are o poziţie nerealistă”.
