Nicolae Roșianu Caracterul colectiv, anonimatul şi oralitatea sunt considerate a fi principalele caracteristici ale folclorului. Ordinea se mai schimbă uneori, alteori se adaugă caracterul tradiţional, variabilitatea, sincretismul etc. Desigur că toate aceste caracteristici sunt evidente, existenţa lor nu mai trebuie demonstrată, dar, încercând să surprindem şi să analizăm toate trăsăturile specifice creaţiei populare orale, riscăm să pierdem din vedere esenţialul, pentru că, în felul acesta, enumerarea poate să continue; de pildă, improvizaţia, ca fenomen specific, stereotipia folclorică şi multe altele.
În realitate însă, o singură trăsătură este definitorie – oralitatea, care de altfel şi denumeşte fenomenul (creaţie orală), ea determinând, în ultimă instanţă, toate celelalte trăsături ale folclorului (cu excepţia, poate, a sincretismului care nu e numai apanajul creaţiei orale). Iată de ce nici nu găsim necesar să abordăm separat caracteristicile folclorului literar (aşa cum s-a încetăţenit atât la noi, cât şi în folcloristica altor ţări), ci le vom trata împreună, urmărindu-le indeterminările în întreaga lor complexitate.
Orice piesă folclorică se creează oral, se conservă oral şi se transmite (interpretează) oral; ea nu are o existenţă stătătoare, fiind legată de purtătorul de folclor. (va urma)
