Literatura de azi 
Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe şi vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aştepta.
Mâncând, prea tăcut şi fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Şi-o slujnică, vă zic, fatal cuţit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduş,
Făcea toţi banii şi tot hazul!
Parcă-mi şoptea: acuş-acuş!
Apoi, tot ea: “Hei, Scaramouche,
Dă-te-ncoa, să-mi schimbi macazul!”
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
