Leonard Oprea 
„… cînd iubim femeia, copilul sau omul, ne iubim pe noi înșine jertfindu-ne pe noi înșine cu credința nestrămutată că suntem ceilalți, dar mințim întru speranța neschimbată de veacuri și veacuri, că vom descoperi cine suntem… și, mereu, mereu cu nemăsurată îngâmfare uităm că îl mințim pe Dumnezeu…Tatăl nostru…care este în noi – mereu.” (Theophil Magus)
Goethe a trudit 60 de ani, plămădind cu inima, sufletul, cugetul și cu toată puterea ființei lui poemul filosofic „Faust“, ca pe o fantastică și de neprețuit mărturie despre ce înseamnă a te lepăda de Credința ta întru Domnul Dumnezeu. Mai precis, despre ce înseamnă legământul de sânge cu Mefistofeles.
Deși este o capodoperă a culturii umane din toate timpurile și peste timp, se poate ca „Faust“ (pumn, în limbă germană) să facă prea rapid knock-out înțelegerea omului obișnuit. Mai ales astăzi, la început de mileniu III, cînd a citi cap-coadă o carte bună de beletristică (nicidecum geniala dramă sculptată de Goethe) ei bine,
ăsta-i adevărul, o astfel de lectură a devenit o performanță cam ciudată și de neinvidiat.
Prin urmare, eu îți propun avertismentul simplu al Domnului Iisus Christos:
„Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji Lui Dumnezeu și lui Mamona.“ (Luca 16/13, Matei 6/24)
Fiindcă, ultra-uzitatul și repede, mult prea repede îmbrățișatul îndemn:
„Fă-te frate cu dracul până treci puntea!“
(îndemn care nicicând nu a avut și nu are semnificația lui „Fiți dar prudenți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii“, Matei 10;16), a fost, este, va fi veșnic și fără putință de scăpare doar atît:
Da, treci puntea, dar plătind prețul unei frații fără de sfârșit!
M-da, e suficient atât.
Deoarece necazurile pot apărea mereu, din te miri ce, și e atît de comod să poți trece puntea imediat, fără prea mare bătaie de cap…
Doar ce mare scofală?
O mică înțepătură în deget și cu amărâta aia de picătură de sânge îți mâzgălești numele pe un petic de hârtie…
Și gata! Ai și trecut puntea! Ori de câte ori vrei, nu-i așa? Lumea e a ta!
A FOST a ta.
Darul de bucurie a lui Satan e mai vremelnic decât o clipită.
Dar se reînnoiește veșnic.
Darul de bucurie al Domnului e veșnic.
Dar se obține doar prin Credința.
Iar Credința… ?
Îți mai aduci aminte cum a murit Iisus pe cruce?
„… cenușă pe cer
și frunzele galbene…
blues în cimitir…“
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
