Mariana Rogoz Stratulat 
Lebedele s-au ascuns într-o altă
poveste
spusă demult de valurile mării.
Doar eu și câțiva pescăruși răniți
ascultăm îngenunchiați în fața altarului
slujba vecerniei.
Arhangheli și îngeri
se rotesc în ochiul adormit
pe țărmul cerului.
Dumnezeu ne șterge grăbit
rătăcirile și amintirile,
alergările și pustiirile.
Timpul trece prin mine,
cum vântul
prin fereastra deschisă spre
moarte.
Miros a țipăt și zbor,
a lumină și izvor.
Sunt valul stingher
din lacrimi și cer,
sunt perla-vioară
în scoica-fecioară.
Marea își rostogolește
nisipul destinului
peste mine.
