„Ce doresc maghiarii?”

1 – 4 august 1995 Un grup de observatori ai ONU acuză (în ziarul New York Times) România că încalcă embargoul impus Serbiei, exportând masiv cherosen prin cursele aeriene Timişoara-Belgrad. MAE român respinge această acuzaţie.

– UDMR continuă să lupte împotriva Legii învăţământului. La şedinţa Comitetului de criză al UDMR se completează programul acţiunilor de protest din intervalul 1-15 sept. (Membrii Organizaţiei de tineret a maghiarilor din România vor alcătui o caravană de biciclete cu care se vor deplasa spre Strasbourg, înarmaţi cu documente ce trebuie să convingă CE şi întreaga Europă că în România sunt discriminaţi şi că Legea învăţământului va însemna un adevărat „genocid cultural“. La Odorheiul Secuiesc se va organiza un important forum cetăţenesc unde urmează să se adopte un document care să exprime atitudinea maghiarimii din România faţă de Legea învăţământului. Uniunea cadrelor didactice maghiare din România şi Consiliul tineretului maghiar adresează populaţiei majoritare o scrisoare deschisă cu titlul „Ce doresc maghiarii?” în care se afirmă : „suntem cerşetorii propriei noastre limbi materne, ai propriei noastre culturi“ şi se reia ideea existenţei unei politici de asimilare faţă de minoritatea maghiară. Semnatarii scrisorii cer „ceea ce prevede noua Constituţie a României“ – dreptul la învăţătură în limba maternă, la toate nivelele, drept neconfirmat de Legea învăţământului.) În cadrul şedinţei se pune problema înfiinţării unui sistem alternativ de învăţământ superior.

5 august 1995. Ion Iliescu primeşte o scrisoare de la doi congresmeni americani, Christopher Smith şi A. d’Amato, preşedintele şi copreşedintele Comisiei americane pentru securitate şi cooperare în Europa. Cei doi îşi exprimă „adânca îngrijorare în legătură cu eforturile de reabilitare a mareşalului Ion Antonescu şi cu pângărirea principalului cimitir evreiesc din Bucureşti“, acţiuni considerate incompatibile cu dorinţa României de a stabili relaţii strânse cu SUA şi de a se integra în NATO. Congresmenii americani cred că aceste acţiuni pot constitui un semnal de alarmă faţă de o posibilă reînviere în România a fascismului, antisemitismului şi naţionalismului înverşunat şi cer ca printr-o declaraţie publică generalul Ion Antonescu să fie considerat aliat al Germaniei naziste şi în consecinţă criminal de război. Şi mai cer declanşarea unei anchete prin care să fie identificaţi şi trimişi în judecată cei care au pângărit cimitirul evreiesc. Ion Iliescu îşi afirmă dezacordul faţă de reabilitarea mareşalului Ion Antonescu şi regretul pentru pângărirea cimitirului evreiesc, acţiune considerată un accident fără semnificaţii politice, dar care trebuie cercetat cu toată atenţia de autorităţile române.

– C.V. Tudor, preşedintele PRM, afirmă că poziţia preşedintelui Ion Iliescu faţă de reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, chiar dacă este de înţeles, nu reprezintă unica poziţie în legătură cu această problemă şi că în ceea ce-l priveşte ar dori să plaseze câte o statuie a mareşalului în fiecare dintre oraşele României şi va continua să-i reabiliteze personalitatea. MAE va răspunde congresmenilor americani negând acuzaţiile conţinute în scrisoare.

– Aflat în fruntea unei delegaţii a PDSR în judeţul Satu Mare, Adrian Năstase afirmă că a pornit „o cruciadă“ pentru a aduce „problemele, istoria şi femeile” Transilvaniei mai aproape de PDSR, deoarece acestea au fost preluate de PUNR şi PRM, partide care „creează mai multe valuri şi dau impresia unei vigori, a unei forţe care defulează frustrările“. Adrian Năstase promite transilvănenilor că PDSR se va angaja într-o „acţiune responsabilă, pe termen lung, o acţiune care presupune foarte multă inteligenţă”.

6 august 1995. Canalul de televiziune francez M6, recepţionat în toată Europa, transmite filmul Roşu ţigănesc, produs de Canalul France 3 şi de programul Media, finanţat de UE. Filmul prezintă destinul de coşmar al unui etnic maghiar din România, ţară care seamănă cu Germania nazistă prin cruzimea tratamentelor aplicate cetăţenilor de altă etnie.

7 – 8 august 1995. PRM penetrează structurile executivului. Contraamiralul în rezervă, Marcel Dragu, membru al PRM, a fost numit prefect al Constanţei, iar Sever Meşca, membru al aceluiaşi partid, a obţinut funcţia de secretar de stat în Ministerul Culturii.

9 august 1995. Audiat de Comisia parlamentară de control asupra activităţii SRI, în cazul „terasa Anda” (doi ziarişti de la cotidianul Ziua urmăriţi de angajaţi ai SRI), Virgil Măgureanu, directorul SRI, susţine în continuare că nu cei doi ziarişti erau subiectul filajului angajaţilor instuţitiei sale şi că, dacă se va dovedi că SRI funcţionează ca o poliţie politică, el îşi va da demisia.

– Şi PSM primeşte posturi de la PDSR. Mihail Viziru, membru al PSM, a fost numit prefect de Mehedinţi.