Domnița Ștefănescu 
24 iulie 1995. Adrian Năstase, preşedintele executiv al PDSR, declară că partidul său va merge singur în primul tur de scrutin al alegerilor locale, dar are în vedere să încheie unele alianţe pentru al doilea tur de scrutin. Liderul PDSR a mai afirmat că alianţa guvernamentală trebuie să se menţină, pentru a se asigura stabilitatea politică a ţării. Aceasta presupune un efort de coabitare cu partenerii de coaliţie, care înseamnă de multe ori a nu lua în seamă declaraţiile unor Gheorghe Funar şi C.V. Tudor. În schimb, Adrian Năstase laudă disponibilitatea pentru dialog a PAC. „(…) avem dorinţa de a dialoga cu acest partid. Până la alegeri, avem posibilitatea să ne testăm reciproc”.
– Guvernul a încheiat un acord social cu CNSLR-„Frăţia”, prin care se angajează să majoreze salariile cu 10% faţă de 1994 şi să nu impoziteze veniturile mai mici de 75 000 lei. În schimb liderii sindicali promit că nu vor mai organiza greve. Cartel „Alfa“ şi BNS au părăsit masa negocierilor.
25 iulie 1995. Markó Béla, preşedintele UDMR, îi adresează o scrisoare lui Klaus Hansch, preşedintele Parlamentului European, în care îşi exprimă deplinul acord faţă de rezoluţia privind România, recent adoptată de acest for, şi dezacordul faţă de reacţiile la acest document ale Guvernului României, Parlamentului şi PDSR, forţe politice care, cu acest prilej, au lansat o nouă ofensivă împotriva UDMR.
26 – 27 iulie 1995. Prim-ministrul Slovaciei, Vladimir Meciar, face o vizită oficială în România, la invitaţia omologului său român, Nicolae Văcăroiu. Oaspetele a avut întâlniri cu preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, prim-ministrul, ministrul de Externe. Deşi în cursul întâlnirilor s-a abordat şi problema colaborării economice şi comerciale dintre cele două ţări (intensificarea relaţiilor comerciale, a investiţiilor reciproce şi a cooperării în domeniul financiar-bancar), subiectul principal al convorbirilor a fost politica, posibilitatea coordonării eforturilor celor două ţări în vederea integrării europene şi euroatlantice. În ce priveşte minorităţile naţionale, Slovacia are o situaţie asemănătoare cu a României. Revendicările etnicilor maghiari şi tensiunile create de susţinerea acestor revendicări seamănă cu cele din România. Slovacia a semnat însă, la Paris, la Conferinţa Pactului de stabilitate în Europa (21 martie), Tratatul politic cu Ungaria în care a fost inclusă şi Recomandarea 1201 a CE. Ulterior însă, părţile au dat o interpretare diferită Recomandării 1201, astfel încât Parlamentul Slovaciei a refuzat să ratifice Tratatul politic cu Ungaria, ceea ce înseamnă o blocare a documentului. Deşi oficialităţile de la Budapesta dau ca exemplu Tratatul politic slovaco-ungar (pentru că include Recomandarea 1201), premierul Vladimir Meciar afirmă, la Bucureşti, ca o concluzie a unei experienţe ce nu trebuie repetată: ,,Tratatul româno-ungar nu îl va copia pe cel slovaco-ungar” şi „neratificarea Tratatului slovaco-ungar de către Parlamentul de la Bratislava va crea spaţiul de manevră pentru convorbiri între România şi Ungaria”.
27 iulie 1995. Debreţin, Ungaria. Uniunea Mondială a Ungurilor organizează o mare adunare de protest faţă de persecuţiile maghiarimii, ale limbii şi şcolii maghiare, mai ales în bazinul carpatic. Participă maghiari din România, Slovacia, Serbia. Maghiarii din România au ca purtători de cuvânt pe Lászlo Tökés, Markó Béla şi Süto Andras. Markó Béla declară că a venit la Debreţin pentru a protesta încă o dată împotriva Legii învăţământului din România, programată să distrugă maghiarimea, o lege mai rea decât aceea prin care Ceauşescu a distrus satele româneşti. Süto Andras susţine şi el că Legea învăţământului, un atentat la existenţa comunităţii maghiare, seamănă cu acele legi care au dus la exterminarea evreilor în România, cu deosebirea că această lege este dirijată împotriva maghiarimii. Aceste argumente şi multe altele de acelaşi gen, având ca subiect situaţia (disperată) a maghiarimii din România, Slovacia şi Serbia au fost înscrise într-un document destinat să ajungă, bineînţeles, la unele organisme internaţionale.
28 iulie 1995. La şedinţa Consiliului CDR, PNŢCD propune amendamente la protocolul de organizare în teritoriu. Fiecare formaţiune componentă a CDR poate avea o filială judeţeană legal constituită dacă dispune în judeţ de un minimum de 100 de membri cotizanţi şi cel puţin 5 organizaţii locale cu 10 sau mai mulţi membri. Partidele şi formaţiunile CDR care nu vor fi astfel reprezentate vor avea doar drept de vot consultativ la şedinţele comitetelor judeţene ale CDR.
29 iulie 1995. La primul Congres al Partidului Muncitoresc Român (PMR) se adoptă Statutul şi Programul partidului şi se aleg organele de conducere: Nicolae Cristian – preşedinte; Badea Dumitru, Petre Gheorghe, Mărăcine Anişoara – vicepreşedinţi. Într-un apel adoptat de reprezentanţii la Congres se cere unirea eforturilor formaţiunilor interesate să scoată ţara din criza în care se află (Forumul Organizaţiilor Democratice) asigurându-i progresul rapid şi apărându-i interesul naţional.
1 – 4 august 1995. Criza grâului, declanşată de neputinţa Guvernului de a valorifica recolta bogată de grâu a anului în curs, se află în centrul atenţiei oamenilor politici. PD şi PL’93 consideră că e momentul convocării unor sesiuni parlamentare extraordinare la care să se dezbată problema crizei grâului, pentru a o depăşi, obligând Guvernul să garanteze creditele necesare achiziţionării integrale a producţiei de grâu şi să transforme, Romcerealul în societăţi comerciale. CDR dă un ultimatum Guvernului pentru soluţionarea crizei grâului şi anunţă că, dacă nu se va rezolva situaţia, va convoca o sesiune parlamentară extraordinară şi va iniţia o moţiune de cenzură având ca temă politica agrară a Guvernului. PD consideră că prin iniţierea unei moţiuni de cenzură CDR favorizează PDSR şi Guvernul, ajutându-i să câştige timp şi ferindu-i de asumarea unor obligaţii precise. Concluzia PD exprimată de Adrian Severin este că între CDR şi PDSR există o înţelegere secretă. Emil Constantinescu dezminte această afirmaţie declarând că nu se poate pune problema unei colaborări a CDR cu PDSR nici în ceea ce priveşte guvernarea, nici pentru formarea unei alte majorităţi parlamentare. PUNR, prin Ioan Gavra, nu recunoaşte existenţa unei crize a grâului şi crede ca agitaţia provocată în jurul acestui subiect este o nouă dovadă de demagogie a Opoziţiei (,,un matrapazlâc politic”) care şi-a început campania electorală. Guvernul încearcă să calmeze spiritele. Florin Georgescu, ministrul Finanţelor, precizează că BNR va alimenta băncile comerciale cu o nouă tranşă de credite care va permite prelucrarea unei cantităţi suplimentare de grâu (1,5 tone) şi orz, iar Romcereal va asigura depozitarea, în custodie, a unei cantităţi mai mari de grâu (2 tone).
