Carmen Firan 
Când n-ai să mă mai iubești
mă voi culca pe pragul casei
învelită într-o pătură de frunze
și mătrăgună
cu limbă amară
îți voi linge călcâiul vulnerabil
să nu mai poți fugi
din mintea mea
ca dintr-un miez de migdală
când n-ai să mă mai iubești
până și păsările vor înnebuni
pământul se va umple de pești
voi da atunci stelele mai încet
și voi lăsa cerul să moară.
