Nicolae Roșianu 
S-a încetăţenit ideea conform căreia folclorul se apără singur. Într-adevăr, în urmă cu câteva decenii (poate şi mai mult), afirmaţia era valabilă, „cenzura” preventivă a colectivităţii folclorice fiind în toate drepturile ei, respingând ceea ce nu corespundea vederilor colectivităţii respective, acceptând şi preluând creaţiile autentice. În aceste condiţii, selecţia se făcea pe cale naturală; odată însă cu înmulţirea şi perfecţionarea canalelor mass-media, calea folclorului de la creator (purtător) la auditor se scurtează (se alterează), noile creaţii se sustrag „cenzurii” colectivităţii folclorice, nu-i mai aşteaptă „avizul”, acum fiind necesară intervenţia folcloriştilor, a specialiştilor, pentru că intervenţia trebuie făcută cu competenţă, aprecierile „după ureche” nu sunt suficiente. Dar nu avem atâţia folclorişti, atâţia specialişti care să stopeze calea folclorului neautentic. Nici nu putem avea. Prin urmare, soarta folclorului nu trebuie să-i preocupe doar pe specialişti, ci un cerc mult mai larg de beneficiari, cărora nu credem că le este indiferentă calitatea creaţiilor ce li se oferă.
Nu numai la noi, ci şi în alte părţi, dar parcă mai frecvent la noi, se folosesc tot felul de concepte cărora nu li se precizează sensul, alteori li se dă o accepţie eronată: „folclor nou”, „folclor contemporan” etc. Şi se creează o confuzie generală, încât nimeni nu mai ştie ce este acela folclor în adevăratul sens al cuvântului, din moment ce, alături de creaţii autentice din tezaurul folcloric tradiţional, ni se oferă piese pseudofolclorice care sunt încadrate în aşa+zisul „folclor nou”, pierzându-se din vedere faptul că o creaţie „nouă” poate fi considerată folclor numai atunci când devine ea însăşi tradiţie; în acest caz atributul („folclor nou”) constituie un nonsens. De fapt, folclor nou nu există: când este folclor, nu e nou, iar când este nou, nu e folclor! Nemaivorbind de valoarea submediocră a unor producţii noi – ca să nu-i spunem nonvaloare.
De autenticitatea folclorului însă, de aşa-zisele stilizări, de falsul folcloric, de kitsch, de nonvaloare etc. ne vom ocupa în mod special, aici doar anunţăm reluarea ofensivei noastre împotriva poluării folclorului (1).
(din „Folclor și folcloristică”, Editura Unviersității din București)
