Dispoziţie triumfătoare

Pe strada Matei Corvin am locuit între 1947 -1956 (al treilea şi ultimul nostru domiciliu clujean) într-o casă cu etaj, veche şi greoaie, imensă prin întinderea ei; începea din centru, odată cu strada neînchipuit de îngustă, şi mergea împreună cu ea pînă în locul unde aceasta din urmă se lărgea puţin şi unde se afla o altă clădire (a doua şi ultima de pe partea noastră), nu tot atît de mare însă, în care la un moment dat s-a instalat Conservatorul.

(Mai tîrziu, în adolescenţă, într-o seară de neuitat, ca stare de spirit, am auzit cu forţă şi claritate de dincolo, din clădirea Conservatorului, lipită de a noastră, perete în perete cu apartamentul în care locuiam, acordurile majestuoase ale Concertului nr. 1 pentru pian de Ceaikovski, atît de potrivite dispoziţiei mele triumfătoare de atunci, „comandate” parcă special de ea, pentru ea: în ajunul unui mare concert solistul făcea o ultimă repetiţie.)

– va urma –