Domnița Ștefănescu 
5 – 6 iulie 1995. PDSR a afirmat despre PUNR că practică şantajul, iar PUNR răspunde că PDSR e cel care se foloseşte cu dezinvoltură de un „şantaj ordinar” atunci când îi obligă pe funcţionarii din administraţia centrală să se înscrie în PDSR pentru a-şi păstra posturile. La acest portret al PDSR, Valer Suian, secretarul executiv al PUNR, mai adaugă şi obiceiul de a bloca în Parlament legile anticorupţie sau de a-i sprijini pe cei care asigură privilegii fostei şi actualei nomenclaturi. Chiar dacă liderii PDSR au declarat în mai multe rânduri că nu-i alarmează atacurile din partea aliaţilor, la şedinţa Delegaţiei Permanente a partidului din 6 iulie s-a tras concluzia că alianţa e în pericol datorită atacurilor insistente ale PUNR, PRM şi PSM la adresa PDSR şi că starea de impas la care s-a ajuns trebuie analizată cu atenţie în cadrul coaliţiei pentru a se decide viitorul ei. PD se declară dispus să sprijine un guvern minoritar PDSR, până la viitoarele alegeri şi după ce divorţul de PUNR, PSM şi PRM va fi definitiv. PAC, în schimb, n-ar accepta decât o colaborare în domeniul legislativ cu PDSR, pentru definitivarea şi adoptarea unor legi necesare reformei. PS consideră că afirmaţiile PDSR conform cărora acest partid e gata să guverneze singur sunt cinice şi demonstrează dorinţa de a se considera partid unic.
3 -7 iulie 1995. Nicolae Văcăroiu, premierul României, întreprinde o serie de vizite în RP Chineză, RS Vietnam şi Republica Islamică Pakistan. Premierul român este însoţit de membri ai Guvernului, oameni de afaceri, manageri ai unor societăţi comerciale.
7 – 8 iulie 1995. La lucrările primei Convenţii Naţionale a Partidului Noua Românie (PNR, înfiinţat în aprilie 1994) liderii noii formaţiuni politice îşi fac cunoscute intenţiile: este vorba de un partid modem, de centru, care se angajează să asigure dezvoltarea neîngrădită a individului şi a instituţiilor societăţii civile, să lupte împotriva corupţiei şi pentru un climat de moralitate. Programul economic prevede o reformă atent condusă în toate domeniile vieţii economice şi sociale care să asigure redresarea ţării. PNR îşi propune să fie ceva mai mult decât un partid şi anume elementul de coeziune al acelor energii politice care pot fi orientate spre o mişcare naţională de mare anvergură. Deocamdată PNR are 5 200 de membri, 33 de organizaţii, un Program politic şi un Statut aprobate de Convenţia Naţională care nu lasă să se înţeleagă cu claritate care va fi raza de acţiune a partidului. Prof. univ. Ovidiu Trăsnea, ideologul partidului şi iniţiatorul apariţiei acestei formaţiuni politice, ţine să infirme zvonul că PNR ar fi apărut pentru a fi o rezervă a lui Ion Iliescu în alegerile din 1996. Convenţia Naţională l-a ales pe Ovidiu Trăsnea preşedinte de onoare al PNR, iar pe prof. univ. Nicolae Lotreanu, preşedinte executiv.
8 iulie 1995. Palatul Cotroceni. Reprezentanţii UDMR – 33 de parlamentari – se prezintă la întâlnirea pe care au cerut-o preşedintelui României şi încearcă să-l convingă că Legea învăţământului este discriminatorie pentru minoritatea maghiară (un adevărat „genocid cultural”) şi nu trebuie să fie promulgată de preşedinte. Ion Iliescu apreciază că, dimpotrivă, legea acordă minorităţilor naţionale din România mai multe drepturi decât prevăd documentele internaţionale. Concluzia preşedintelui Ion Iliescu, la capătul unor discuţii aprinse şi fără rezultat, este că „extremele se întâlnesc pe aceeaşi platformă”. „Extremele” sunt UDMR şi PUNR, iar exemplul cel mai recent de „exagerare” din partea PUNR este ultima scrisoare pe care Gheorghe Funar i-a adresat-o preşedintelui României în care combate Legea învăţământului în termeni la fel de drastici ca şi UDMR.
– Partidele politice se pregătesc pentru alegeri. Delegaţia Permanentă a PNL a stabilit ca partidul să se prezinte la alegeri pe liste comune cu CDR. Norma de reprezentare a fiecărui partid din alianţă va trebui să fie în concordanţă cu „forţa reală a partidului”.
– La şedinţa Colegiului Director al PD, Adrian Severin, coordonatorul campaniei electorale a partidului, a prezentat strategia electorală a acestei formaţiuni. În ce priveşte sistemul de alianţe, PD constată că partidele care au ieşit din CDR nu sunt încă pregătite pentru a încheia noi relații de cooperare.
8 – 10 iulie 1995. În mediile politice de la Budapesta se discută despre Legea învăţământului recent adoptată de Parlamentul României. Legea este unanim criticată, considerată discriminatorie pentru minoritatea maghiară şi, mai mult decât atât, chiar o frână pentru semnarea Tratatului politic româno-ungar. (Kovács Lászlo, ministru de Externe al Ungariei). Pentru unii (Szent–Ivámyi István, secretar de stat în Ministerul de Externe) această frână ar dispărea dacă s-ar destrăma coaliţia guvernamentală de la Bucureşti, iar acest eveniment s-ar putea produce în momentul în care Recomandarea 1201 a CE ar fi introdusă în Tratatul politic româno-ungar. Oficialii unguri folosesc o gamă largă de mijloace pentru a critica legea adoptată de Parlamentul României: comunicate oficiale, declaraţii individuale, scrisori (adresate, de exemplu, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României şi ministrului Învăţământului din România), reclamaţii adresate forurilor internaţionale. Ministrul de Externe din România declară că tocmai această ofensivă împotriva Legii învăţământului din România, declanşată de UDMR şi susţinută de unii oameni politici de la Budapesta complică procesul de negocieri în vederea definitivării Tratatului politic dintre România şi Ungaria.
