Literatura de azi 
S-a născut cu pana de scris în mână. Cuvintele sunt vocaţia ei. E adevărat, nu are habar de regulile jocului. Slovele ei curg şi înghit, în cale, oraşe întregi. De multe ori, ratează efectul scontat. Şi totuşi, fiindcă are un surplus de sentimente, fiindcă nu-i este teamă să-şi urmeze emoţia sau că, încercând să treacă peste obstacole, o să cadă, reuşeşte să evoce frumuseţea şi să transmită fiorul. (…)
În ciuda spiritului său viu, nu pretinde nimeni că regina Maria e un fel de Saint Simon sau de Proust. Dar ar fi absurd să negăm faptul că regina Maria şi-a câştigat libertatea prin graţia scrisului său. Ea nu mai era o regină în cuşcă. Călătoreşte peste tot în lume, liberă să râdă, să facă observaţii, să spună ce-i trece prin cap, ca orice altă fiinţă umană,. Să fie ceea ce este. Şi dacă ea a reuşit să evadeze, atunci, datorită ei, am reuşit şi noi. Regalitatea nu mai e chiar atât de regală”.1
Virginia Woolf, recenzie la primul volum al Poveştii vieţii mele a Reginei Maria, Time and Tide, decembrie 1934
