Mariana Rogoz Stratulat 
Mi-am făurit prezentul din
floarea de cais,
să fac din depărtare, aproapele de vis.
Pe străzile pustii
pășesc cu tine-n gând.
Ești cânt jelit de bucium,
ești dorul meu flămând.
Mi-am agățat privirea
în florile de măr,
să-ți fiu Nadirul și Zenitul,
minciună și-adevăr.
Să-ți gust povestea tăcerilor pierdute,
să-mi bei cenușa cuvintelor căzute.
Să mă înveți să zbor,
să mă hrănesc cu pietre,
să-ți fiu ispită-n umbră și
flăcări vii pe vetre.
Mi-am adunat nisipul într-un apus de jar;
ești prea târziu suspinul,
lumina unui far.
Mă iartă
că timp am să visez,
că-n existența-mi mută doar
Soarele mi-e crez.
