UDMR, pe culmile îndrăznelii

28 iunie 1995. Parlamentarii adoptă raportul de mediere la proiectul Legii învăţământului. PUNR şi UDMR (absentă de la dezbaterea unor capitole cheie) sunt nemulţumite, fiecare din motive diferite, chiar opuse. PUNR consideră că legea a acordat minorităţii maghiare din România drepturi prea mari, peste normele internaţionale în domeniul minorităţilor naţionale, iar UDMR, dimpotrivă, apreciază că aceste drepturi sunt atât de restrânse încât se poate vorbi despre o adevărată persecuţie. Takács Csaba, preşedintele executiv al UDMR, declară că, după Trianon, Legea învăţământului este cea mai mare lovitură dată minorităţii maghiare din România. „Nici chiar în regimul fascist de dinainte de anii ’40 nu a existat un atac atât de nimicitor împotriva sistemului de învăţământ al minorităţilor şi, în particular, împotriva celei maghiare.“

– Strasbourg. La sesiunea Adunării Parlamentare a CE, care dezbate raportul despre lupta împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei, fostul ministru de Externe al Ungariei, Géza Jeszenszky, expune pe larg şi în culori sumbre situaţia minorităţii maghiare din România ameninţată – după părerea sus-numitului – de politica discriminatorie şi intolerantă a Guvernului de la Bucureşti. Delegaţia română (Florin Rădulescu Botică, György Frunda, Valentin Gabrielescu, Ion Mocioi, Adrian Moţiu, Adrian Severin, Adrian Păunescu) prezentă la reuniune ia atitudine faţă de aceste acuzaţii. La sesiune se adoptă o recomandare prin care se solicită Comitetului de miniştri al CE să ceară statelor membre să includă în legislaţiile interne şi să aplice prevederile Recomandării 1201 a CE.

29 iunie 1995. Apar replicile la afirmaţiile preşedintelui Camerei superioare a Par1amentului Rusiei, Vladimir Şumeiko, privind dezacordul Rusiei faţă de extinderea NATO spre centrul şi estul Europei. Colegiul Director al PAC adoptă o declaraţie în care cere reacţii prompte şi ferme faţă de poziţia Moscovei, iar purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Traian Chebeleu, subliniază că decizia de aderare a României la NATO se va lua la Bucureşti în acord doar cu statele membre ale NATO.

30 iunie 1995. C.V. Tudor, preşedintele PRM, cere preşedintelui României, Ion Iliescu, demiterea procurorului general deoarece procuratura s-a sesizat din oficiu în legătură cu scrisoarea celor 300 de militari publicată de România Mare. Liderul PRM declară că procuratura n-are dreptul să se autosesizeze într-o asemenea problemă deoarece este o instituţie compromisă printr-o „prestaţie lamentabilă”.

30 iunie – 1 iulie 1995. La şedinţa Consiliului Naţional al PUNR se analizează varianta de statut şi o schiţă de program economic neoliberal, documente care urmează să fie prezentate Convenţiei Naţionale a partidului. Senatorul Viorel Sălăgean îi propune lui Gheorghe Funar să elibereze funcţia de preşedinte executiv şi să devină preşedinte onorific, deoarece şi-a încheiat „misiunea istorică“. La rândul lui, Gheorghe Funar propune ca Teodor Meleşcanu, ministrul de Externe al ţării, să fie schimbat din funcţie (evident, cu un membru al PUNR) deoarece nefiind membru al unui partid primeşte indicaţii de la partidul de guvernământ, ajungând astfel să comită acte de trădare naţională aşa cum ar fi semnarea Tratatului politic dintre Ungaria şi România, în forma cunoscută la această dată.

– Târgu Mureş. După ce şi-a ales membrii şi conducătorii, Consiliul Reprezentanţilor UDMR consacră – la propunerea lui Markó Béla, preşedintele UDMR, – cea de a doua zi a lucrărilor şedinţei adoptării unui plan de acţiune care să ducă la recâştigarea poziţiilor pierdute prin adoptarea Legii învăţământului calificată ca un adevărat „genocid cultural”. Markó Béla apreciază că viaţa politică românească e tot mai afectată de extremism şi naţionalism, că în Parlamentul României şi-a făcut loc un discurs de tip fascist. În ce priveşte tactica de luptă împotriva prevederilor Legii învăţământului se iau în discuţie acţiuni ca demonstraţii, marşuri de protest, boicotarea cursurilor şcolare, greve ale cadrelor didactice, acţiuni în justiţie, retragerea parlamentarilor UDMR din Parlament, nesupunere civică, plângeri la forurile internaţionale, conferinţe internaţionale, demersuri comune pe plan extern cu maghiarimea din Slovacia, Ucraina şi Voivodina, implicarea emigraţiei, a lobby-urilor maghiare şi a Budapestei la o susţinere mai tranşantă a ungurilor din România. Reprezentanţii UDMR întruniţi în şedinţă la Târgu Mureş adresează un apel-protest împotriva Legii învăţământului preşedintelui şi Guvernului României, Guvernului Ungariei, forţelor democratice şi opiniei publice româneşti şi forurilor internaţionale.