Gabriela Pachia 
Se umezesc ochii iernilor la tăierea epopeilor…
Stele sedentare ne tâlcuiesc grilajele trecutului :
sinuzitele secolelor de rumeguş, pactul cu noroiul,
hipercapnia scufundărilor în finit, povârnişurile,
aripile retezate ale Dunării, salatele acvaponice,
degringoladele cortegiilor de soia, gaméle colerice,
gherghefurile votive, zuruitul galbenilor în haznale,
evoluţia presantă a păsărilor de pradă, flegmoanele,
şablonizarea intelectualilor aseptici, sclerozele,
guduratul în ritmul morilor de vânt, rapace,
tăcerea analgezică gratuită, fortificarea plămânilor
de şacali cu dulcele tub de multivitamine efervescente,
da, cu gust de portocale îngemănate-n portofolii,
consoanele cocârjate-n luptă, neuronii fratricizi,
mascaraua privirilor exotropice, encefalogramele
inestetice, hibernările glandelor suprarenale,
eşarfele stas peste umerii încovoiaţi de minciună…
Vântuiri vremelnice ne-au răsfirat
pletele râului până la coastele unduirilor,
înspre cascadele oarbe ale bobului de nisip,
ne-au rătăcit drumul şerpiliniu de humă,
― cel zădărnicit de pereţi gemeni din zâmbre şi zârne ―,
apoi ventuzele norilor ni s-au aşternut streaşină
la biserica ochilor, ne-au nins amnarele şindrilelor,
ne-au topit lumânările brazilor-fraţi,
ne-au prăvălit aurul din icoanele maicilor.
Între ― părelnice lumii ― oglinzi de râu,
întremată-n busuioc şi-n amar de siminoc,
survolând poarta sărutului, subtila masă a tăcerii
şi platoşele izvorând din iarba-fiarelor,
iarăşi îmbrac cântările naţionale îngerite
în grăunţe princiar întreţesute pe urzeală de-azur…
“The tree of liberty must be refreshed from time to time
with the blood of patriots and tyrants.”
Să înnodăm râurile, malurile, hrisoavele,
panglicile inaugurale, ideile sporofite,
adevărurile, lansetele, rugăciunile, închinările,
rănile, şlefuirile, genţianele, avânturile,
ozonul, brâurile, lerurile, cheile, lasourile,
priirile, lăturişurile, dobândirile,
versurile – voiniceşti multipli de zimbri !
De noi sigur se vor îngriji ― pereni ― norii şi bujorii…
