Iarna în cuvinte

Pe întinderi lungi de gheață,
Ninge-ncet, cu fulgi mărunți;
Azi , păreri de rău se strâng,
Consolând arbori cărunți.

Ninge, ninge dintr-odată,
Fără capăt şi-nceput,
Peste toată vremea-mi, parcă,
Iarna-n cioburi a căzut.

Cerne-n ritm celtic din cer
Inc-o iarnă peste vreme
Şi orice filozofie
E-nghețat-acum, pesemne.

N-am cu ce să-mi vindec frigul,
Versu-mi pare în zadar,
Azi, îmi ceartă surd condeiul
Iarna, critic literar.

Sclipitoare şi tăcută
Şi bătută-n pietre, mii,
I-am deschis aseara uşa
Neştiind de-o să mai vii.

Imi agață-n suflet țurțuri
Iarna asta talentată
Şi-mi croieşte doar din sloiuri
Rimele de mare artă.

Rotocoale lungi de fum
Curg din coşul de pe casă,
Oacheşe, făr’ de cusur,
Genele pe cer işi lasă.

Lung îmi tremură şi gândul
De atâta alb şi rece,
M-a-ndrăgit, pesemne, frigul,
Iarna nu dă semn să plece.