Camelia Radulian 
Și, parcă văd, ploua cu gust de lichior
pe stradă fetele aveau picior de gazelă și gol
un picior de iarbă, unul de floare
traversau sigurătatea mea mare.
Parcă și simt, era o noapte adâncă
cu iz de oțet și speluncă
Dacă știi să taci, nu ești pierdut
dacă știi să uiți, nu te-a durut.
Dar parcă și ningea, dacă bine mai știu,
cu litere mici dintr-un pardesiu
sau poate era un sicriu, sau un șuriu,
dacă bine mai știu.
Gura mea, pesemne, încerca să vorbească
botul iezilor încerca să mă pască.
Botul iezilor încerca să mă pască…
Viața aceea, fulg de zăpezi pe o bască.
