Domnița Ștefănescu 
6 iunie 1995. Ecourile acuzaţiilor aduse lui Ion Iliescu, în legătură cu o mai veche colaborare a sa cu KGB, nu s-au stins. PNŢCD, de exemplu, consideră nesatisfăcătoare explicaţiile date deja de Ion Iliescu pe această temă şi declară că intenţionează să-l cheme pe preşedintele ţării în fața Parlamentului pentru a lămuri problema. Dumitru Pâslaru, purtătorul de cuvânt al PDSR, afirmă că toată această campanie dezlănţuită împotriva lui Ion Iliescu are scopul de a-i diminua şansele la alegerile prezidenţiale, dar că nimic nu-l poate împiedica să câştige fotoliul prezidenţial, important fiind doar să candideze pentru ca victoria să-i aparţină.
8 iunie 1995. Sorin Roşca Stănescu, directorul ziarului Ziua, Adrian Pătruşcă, redactor-şef la aceeaşi publicaţie, şi redactorul Tana Ardeleanu au fost convocaţi la Parchetul General unde au aflat că au fost acuzaţi de „ofensă adusă autorităţii“ în urma articolelor publicate de ziarul Ziua pe tema relaţiei Iliescu – KGB.
– PD, PSDR, PAC şi PL’93 pun bazele unei relaţii de colaborare în vederea alegerilor din 1996, căreia îi dau denumirea provizorie de „Marea coaliţie”. Membrii ei urmează să lucreze la un program comun de guvernare şi să evalueze şansele de colaborare şi cu CDR care par posibile doar în varianta sprijinirii candidatului la prezidenţiale la un eventual tur doi de scrutin.
12 iunie 1995. Cele două Camere ale Parlamentului au respins moţiunea simplă depusă de 5 partide de opoziţie la 6 iunie.
– Ion Iliescu explică, apelând la aceleaşi argumente, întregii ţări, în cadrul emisiunii „Actualităţi” a TVR, că n-a avut nicio relaţie cu KGB.
13 iunie 1995. Deputaţii dezbat şi adoptă „Declaraţia Camerei Deputaţilor privind integrarea României în structurile politice, strategice şi ecnomice euroatlantice”, document elaborat de grupul parlamentar al PDSR, ca replică la moţiunea cu aceeaşi temă a Opoziţiei. Declaraţia parlamentarilor PDSR este redactată în termeni mai vagi, nu angajează răspunderea Guvernului şi, beneficiind de susţinerea minoritarilor, ajunge să fie şi votată. PDSR chiar mulţumeşte Opoziţiei care, prin moţiunea sa, i-a oferit posibilitatea să se pronunţe în această problemă.
– Curtea Constituţională respinge obiecţiile referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind accelerarea procesului de privatizare, obiecţii formulate de parlamentarii Opoziţiei.
– Reprezentanţii sindicatelor, ai Guvernului şi ai partidelor din arcul guvernamental semnează un acord în care se prevede creşterea veniturilor medii reale ale salariaţilor cu 8,5%-10% în 1995 faţă de 1994.
14 iunie 1995. CDR organizează un marş-miting la împlinirea a 5 ani de la 14 iunie 1990, ziua în care minerii au invadat şi au devastat Bucureştiul. Manifestanţii, peste 10 000 de persoane, se adună în Piaţa Revoluţiei şi parcurg traseul Piaţa Victoriei-Piaţa Romană-Piaţa Universităţii. Sunt prezente personalităţi ale Opoziţiei: Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Ion Diaconescu, Constantin Ticu Dumitrescu ş.a. Pe lângă sloganurile antiprezidenţiale şi antiguvernamentale deja cunoscute, s-au făcut auzite şi câteva noutăţi: Iliescu şi ai lui/K.G.B.-iştii neamului, Corupţia şi-a găsit părintele/Este preşedintele.
– Senatorii au votat – 94 voturi pentru, 2 împotrivă şi 8 abţineri – proiectul Legii învăţământului . UDMR s-a retras de la dezbateri şi de la vot deoarece niciunul dintre amendamentele propuse de această formaţiune n-a fost acceptat. UDMR anunţă că va sesiza Curtea Constituţională că această lege nu respectă drepturile minorităţilor. Unii reprezentanţi ai UDMR merg mai departe şi ameninţă că, dacă legea va fi promulgată în forma adoptată de Senat, etnicii maghiari vor trece la nesupunere civică şi la mitinguri de protest. În schimb lui Gheorghe Funar i se pare că legea conţine inadmisibile „privilegii etnice” şi de aceea propune să fie supusă referendumului.
15 iunie 1995. Mitingul sindical anunţat de către CNSLR-„Frăţia”, BNS şi Cartel „Alfa” nu atinge proporţiile scontate, cauza fiind speranţa unor sindicate în promisiunile făcute deja de Guvern. Acţiunile de protest vor lua sfârşit datorită lipsei de participanţi. Într-un comunicat oficial se consideră că ofensiva sindicală a eşuat datorită campaniei de dezinformare, intimidări şi promisiuni făcute de Putere unor sindicalişti.
– Într-o convorbire telefonică, Gyula Horn, premierul Ungariei, îi comunică lui Ion Iliescu temerea sa că Legea învăţământului, adoptată cu o zi înainte în Senat, va tensiona relaţiile interetnice, deoarece prejudiciază interesele maghiarimii din România. Premierul ungar îi cere lui Ion Iliescu să-şi folosească prerogativele pentru a face ca această lege să ţină cont de propunerile UDMR.
– Alfred Moses, ambasadorul SUA la Bucureşti, face, la Cluj-Napoca, următoarele afirmaţii: „Dacă lumea m-ar întreba în SUA despre discriminarea minorităţii maghiare din România, aş răspunde că aşa ceva nu există”. „Noi nu sprijinim drepturile colective şi autonomia pe criterii etnice, acest lucru îl spunem şi românilor şi maghiarilor”. (…) „toţi cetăţenii trebuie să înveţe limba ţării căreia îi aparţin”.
