Cristina Crețu 
Îngheța Câlniștea. Mergeam cu alți copii să ne dăm pe gheață. Din tot satul, băiatul unui învățător avea patine adevărate. Parcă îl văd tăind aerul rece și fularul fluturând în spate. Am în minte acest tablou și știu că mă întrebam cum era să patinezi, ce sentiment îți dădea…
De unde era să iau eu patine ?! Am găsit acasă două bucăți de vinclu. Tata le-a făcut găuri, mă apucasem eu, cu un cui și un ciocan, că eram căpoasă, mama a strigat la el să mă ajute, tata a luat un burghiu și a rezolvat treaba cu migală. Prin găuri am trecut ață de in și le legam de picioare. Aveam și un băț cu un cui într-un capăt. Și am plecat cu băieții.
Așa am cunoscut o umbră din vraja patinelor și am tăiat și eu aerul rece pe Câlniștea cea înghețată.
