Isabela BranescuIsabela Branescu
11.12.2018

Strada primatelor

Imaginează-ți o maimuță
Veselă, agilă, insistentă, se cațără în copacul gândurilor tale
Numai o clipă dacă o lași se va muta acolo definitiv
Nu vei mai reuși să o desprinzi
Are mâinile culegătorilor din gențile nesupravegheate
Aduce cu ea discuțiile mamele care dau indicații
Să îți pui combinezon, căciulă și nu uita să mă suni
Șoaptele nopții încă răsună
Șoferul s-a blocat în propria cabină la prima cursă
Te simți ca în bancurile seci pe care nu le înțelegi
Nu una, mulțime de maimuțe
Miriapozi cu picioarele afundate în betoane, răsună a gol și a ghips colectiv
Căratul greutăților nu mă reprezintă, spun genele lungi
Sprijinite de bara mașinii pe post de evantai
O numesc cu nedumerire privirea limpede
Și mă simt ca la 1900 și ceva
Pe atunci era manșon, se lucra manual și nu cădea la prima ploaie pe podea
Ne însușim poveștile străzii care ne agresează. Acum sunt ale mele
Dacă mi le-ai fi cerut ți le-aș fi dăruit, dar așa…

Pășescpe aceeași stradă pe care se plimbă toate primatele care au viețuit
În trecut

Sursa foto: alinasecreteyes.blogspot.com