Nicolae Roșianu Când am abordat istoria folcloristicii ruse am promis că mă voi ocupa exclusiv de folclorişti. Nu m-am putut ţine de cuvânt. De ce? Pentru simplul fapt că folclorişti „puri” nu prea există. Şi afirmam că folcloristica a început cu diletanţii şi a continuat cu ei. De fapt, marile câștiguri în folcloristica actuală le datorăm tot „diletanţilor” în ale folcloristicii. Propp a fost o excepţie. Pentru că, după cum am spus, nici Veselovski n-a fost folclorist. Şi nici Jirmunski. Fără ei însă nu se poate vorbi de folcloristică.
Este şi cazul lui V. M. Jirmusnki. Istoric şi teoretician literar, lingvist şi doar în ultimul rând folclorist, Jirmunski ne oferă lucrări fundamentale de care nici un cercetător contemporan nu poate face abstracţie în nici unul din domeniile amintite. Istoria literaturilor occidentale, teoria versului, istoria limbii şi dialectologia, gramatica comparată, lingvistica generală, eposul eroic – iată doar câteva dintre temele investigate de Jirmunski. (va urma)
(fragment din „Poetică folclorică”, Editura Universității din București)
