Intrăm în anotimpul hibernal

Tăcem în noi, aşa cum tace-un peşte,

În apele ce se-odihnesc la mal.

Pe un acord târziu şi grav, fireşte,

Intrăm în anotimpul hibernal.

Vor fi şi ei, vom fi şi noi prezenţi,

Pe cei absenţi, îi însemnăm cu-n X,

Veni-vor dame şi locotenenţi,

La întâlnirea de la ora… fix.

Un „nu ştiu ce” grăbit şi „-un nu ştiu cum”,

Un gând de bine şi-o persoană terţă,

Ne-om întâlni-n grădina cu parfum

A raiului, pe-o singură frecvenţă.

În albul pur, în roşu-ndrăgostit

Ori, poate, -n movul ce-a rămas stingher,

Aşa cum stă, în suflete pitit,

C-o aură-nspicată de mister.

În A şi B sau în târziul Zet,

Ori printre catacombele lui Haş,

Cad, din înalt, zăpezi, pe-un creuzet

Şi pe-o manta-nvechită de ostaş.

Intrăm în anotimpul hibernal,

Locotenenţi de taină, fără trese,

Cum gestul de speranţă, ideal,

În sânul cald, al tinerei mirese.

Sursa foto: summerday.ro