Doina Bezea 
Toarnă-mi Doamne-n suflet
seva din amurguri
clinchet lin de stele
țipăt alb de mări,
cărărui cu umblet
să n-adoarmă-n crânguri
să nu-mi pască iarba
umbra-mi printre flori.
Oblojește-mi rana
înserării-n sânge
și mă-nchide veșnic
doar la el în gând,
de-aș cădea prin ceața
cu uitări mi-aș smulge
ochii de prin ceruri
somnu-mi șchiopătând.
Fă-mă fir de piatră
din trăiri de suflet
gura mea de-ar strânge
doar sărut de ploi
aș aprinde cerul
dorului c-un urlet,
m-aș zidi în tine
și-aș uita de noi!
Sursa foto: webcultura.ro
