Domnița Ștefănescu 
17 mai 1995. Ion Iliescu reacţionează faţă de informaţiile apărute în publicaţiile Ziua şi Academia Caţavencu care au încercat să demonstreze că, în perioada studenţiei la Moscova, preşedintele României ar fi fost racolat, ca agent, de KGB. Ion Iliescu neagă aceste ipoteze, susţinând că astfel de afirmaţii iresponsabile fac parte dintr-o „campanie de denigrare şi calomnie plină de ură şi înverşunare” pe care o iniţiază „publicaţiile minore” în căutarea scandalului de presă. Ion Iliescu consideră că tocmai cei care formulează asemenea acuzaţii „s-au aflat în solda diferitelor servicii”, „s-au obişnuit să lucreze la comanda altora – plătiţi pentru aceasta” şi au ajuns să nu mai aibă „de mult niciun fel de credit şi autoritate morală”. În comunicat se mai apreciază că asemenea afirmaţii pot aduce daune nu doar persoanei preşedintelui, ci „pot leza demnitatea poporului” şi pot provoca nedumerire în străinătate. Pornind de la premisa că aceste afirmaţii intră sub incidenţa legii, Ion Iliescu cere „în deplin acord cu prerogativele sale constituţionale, organelor de drept să aplice legea, rigorile prevăzute de aceasta, atunci când se aduc grave ofense autorităţii publice, unei instituţii fundamentale a statului”.
18 mai 1995. Formaţiunile politice iau atitudine faţă de acuzaţiile care i s-au adus lui Ion Iliescu. Deputatul Radu Berceanu (PD) a cerut în Camera Deputaţilor ca Ion Iliescu să dea explicaţii în Parlament în legătură cu acuzaţiile ce i s-au adus, ceea ce preşedintele ţării a refuzat. PD, PSDR, PL’93, PAC şi UDMR hotărăsc să dea o declaraţie politică în care să-i ceară lui Ion Iliescu o precizare referitoare la apartenenţa sa la KGB. Se vorbeşte chiar despre „Moţiunea KGB” pe care aceste partide ar putea s-o iniţieze în cazul în care întârzie clarificările în această delicată problemă.
– Conducerile PDSR, PUNR şi PRM semnează actul adiţional la protocolul cvadripartit, prin care se angajează să respecte un pact de neagresiune între ele. Doar PSM a amânat semnarea documentului, dar va continua să negocieze cu PDSR. Nicolae Manolescu, preşedintele PAC, declară că partidul său refuză colaborarea cu PDSR şi nu are în vedere alianţe la nivel central, ci doar alianţe punctuale cu PD, PSDR, PL’93 şi UDMR.
22 mai 1995. La Palatul Cotroceni liderii marilor centrale sindicale – Cartel „Alfa”, BNS, CSDR, CNSLR „Frăţia”, Confederaţia Sindicatelor Neafiliate – au o întâlnire prelungită cu reprezentanţii Guvernului: premierul Nicolae Văcăroiu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, al Finanţelor, secretarul general al Guvernului. Ion Iliescu este mediatorul întrunirii. Sindicaliştii cer demiterea Guvernului Văcăroiu şi nepromulgarea Ordonanţei nr. 1/1995 privind limitarea creşterii salariilor în instituţiile bugetare. Preşedintele Ion Iliescu îşi declină competenţa în ce priveşte demiterea Guvernului, dar se oferă să medieze în continuare dialogul guvern-sindicate şi îşi reafirmă acordul în legătură cu limitarea salariilor directorilor din instituţiile bugetare.
– Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Traian Chebeleu, revine la mult discutata problemă a apartenenţei lui Ion Iliescu la KGB, afirmând încă o dată, cu aceleaşi argumente, totala inocenţă a preşedintelui ţării în această chestiune.
22 – 23 mai 1995. PDSR îşi convoacă aliaţii pentru a se asigura de sprijinul lor în Parlament în perspectiva dezbaterii unor proiecte legislative importante: Carta europeană a autonomiei locale şi cea a limbilor regionale, Legea învăţământului şi o eventuală lege a minorităţilor. Participă persoane importante: Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu. Chiar şi Ion Iliescu îşi găseşte câteva minute pentru a fi prezent. PSM, mai distant, a lipsit de la prima întâlnire (22 mai), dar şi-a trimis reprezentanţii la negocieri a doua zi. Ilie Verdeţ a refuzat totuşi să semneze actul adiţional la protocolul cvadripartit (semnat deja de PRM şi PUNR), invocând refuzul PDSR de a acorda PSM posturi în administraţia locală. Adrian Năstase a promis că pretenţiile PSM vor fi analizate la Delegaţia Permanentă a PDSR, cu condiţia ca persoanele propuse pentru posturile revendicate să fie „onorabile”. „Nu vor fi acceptaţi foşti prim-secretari şi membri ai nomenclaturii de rang înalt” – a conchis Adrian Năstase.
23 mai 1995. În Camera Deputaţilor s-a votat, prin vot nominal, Legea privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului după 6 martie 1945. (182 voturi pentru, 98 împotrivă) Mulţi dintre deputaţii Opoziţiei nu s-au prezentat la vot, iar 7 deputaţi ai PD şi 5 ai minorităţilor naţionale şi-au dat votul favorabil legii. Ion Diaconescu, liderul grupului parlamentar al PNŢCD – PER, a afirmat în plenul Camerei că legea, odată votată „ar completa şi ar agrava abuzurile comuniste“ şi că aceasta ar fi definitorie pentru actuala Putere. Printre fluierături, huiduieli, tropăituri (ale majoritarilor) s-a făcut cu greu auzită şi vocea lui Dinu Patriciu: „Nu credeam că, dacă pentru schimbarea sexului este nevoie de înlocuirea organelor, pentru schimbarea mentalităţilor să fie nevoie de acelaşi lucru“.
