Odilia Roşianu 
Aşa era şi cu cetăţuia, cu alte cuvinte Castelul din Carpaţi. Nu era cu putinţă să-i deosebeşti formele nedesluşite, pe Podişul Orgal, pe care-l încununa la stânga pasului Vulcan. Nu se desprinde în relief pe fundalul munţilor. Ceea ce ai fi îndemnat să iei drept donjon nu e, poate, decât un stâlp de piatră. Privitorul crede că zăreşte crenelurile unui zid dintre bastioane acolo unde nu se află, poate, decât o creastă stâncoasă. Întregul e vag, nehotărât, nesigur. Astfel că, dacă am da crezare diverşilor turişti, Castelul din Carpaţi nu există decât în închipuirea locuitorilor din comitat.
(Jules Verne, „Castelul din Carpaţi”)
Și totuși, Castelul nostru din Carpați există și poartă un nume de neuitat – Castelul Peleș.
Chiar în primul an de domnie, cel care avea să devină primul rege al României, Carol I, a vizitat un mic sat de munte, Podul Neagului (Sinaia de astăzi), și a rămas vrăjit de frumusețea locurilor, hotărând să ridice un castel în mijlocul pădurilor ce îmbrăcau muntele. Cumpără acolo 1000 de pogoane, din banii obținuți prin vânzarea unei moșii din Germania cu care a acoperit costurile terenului și ale ridicării edificiului, angajează muncitori care se luptă cu capriciile naturii (alunecări de teren, cursuri de ape subterane și altele), iar în 1875 se pune piatra de temelie. Pentru ca să-i poarte noroc, se îngroapă adânc câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
(sursa foto: otnews.it)
Munca a fost lungă și grea atât pentru arhitecții Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, cât și pentru decoratorii J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.
1883 a fost anul inaugurării impresionantei reședințe regale și a reprezentat începutul unor evenimente care se vor petrece chiar în inima Carpaților. Reședință de vară a familiei regale, loc de desfășurare a unor întruniri care au hotărât soarta țării în clipe cruciale, gazdă pentru nenumărate personalități ale vremii – regi, regine, scriitori, muzicieni, oameni politici –, Castelul Peleș a străbătut fiecare pas al istoriei României moderne, cu aceeași grandoare, liniște și suverană mândrie, inclusiv în timpul perioadei comuniste când a fost salvat și conservat datorită inteligenței și abilității muzeografilor care lucrau acolo.
Construcția, cu tot cu anexe, a fost definitivată în 1914, anul în care Carol I s-a stins. Înainte de istoria castelului care poate fi citită în orice enciclopedie online, importantă este valoarea lui sentimentală și frumusețea de basm care îl reprezintă.
(sursa foto: adevarul.ro)
Zilele trecute am văzut un film dedicat Crăciunului, turnat la această reședință regală și prin pădurile Carpaților – senzația de palat de basm a fost de necontestat. Inclusiv statuia lui Carol I apare de nenumărate ori în prim plan, parcă pentru a ne convinge că nu e nicio îndoială în privința locului de filmare. Firește că m-am întrebat de ce nu puteau regizorii noștri să aibă imaginația de a crea o poveste frumoasă, pentru copii sau pentru adulții cărora le plac basmele, pe care s-o plaseze între zidurile de la Peleș, printre crenelurile unei reședințe istorice, în desișurile pădurilor care ocrotesc orașul Sinaia. Nu am găsit vreun răspuns, dar trăiesc cu speranța că acest film va apărea cândva.
Până atunci, mergeți și vizitați edificiul unicat din Carpați, unul dintre cele mai importante monumente de acest fel din Europa secolului al XIX-lea, care nu există doar „în închipuirea locuitorilor” din România. 🙂
Imagine cover: scenă din filmul A Christmas Prince (Netflix, 2017), filmat la Castelul Peleș; sursa foto: netflix.com
