Știi că nu-i rău să fii spălat pe cap?

N-am înțeles nici atunci, nu înțeleg nici acum de ce trebuia să mă spele pe cap o prietenă a Tatei, într-o zi.
Eram deja în clasa a II-a sau a III-a și, cum era „formatul” pe atunci, toți băieții eram tunși scurt („periuță” ori „cu toporul” erau cele două variante).
În fine, m-am lăsat spălat pe cap de prietena Tatei, dat cu șampon, frecat, clătit, iar dat cu șampon, iar frecat, iar clătit. Și a început să-mi placă.
Știi că nu-i rău să fii spălat pe cap? deliberam interior spre finalul spălării, zîmbind dulce Doamnei care se apleca. Într-o secundă de mare inspirație, m-am ridicat și eu spre ea și am reușit să-i văd sînii, din păcate sub un sutien… Doamna s-a prins, a rîs roșind și apoi mi-a dat prosopul, plecînd din baie. Probabil că m-a raportat Tatei, fiindcă de atunci băiatul tuns „periuță” s-a spălat singur pe cap.

(foto din arhiva personală)