Carmen Firan 
O roată calcă orașul
sub care ne-am ascuns copacii
cu rădăcinile în sus
neuroni ieșiți la suprafață
nicio schimbare
preț de un orizont
câte o corabie
saltă și saltă
și nu se mai vede
ce roată calcă orașul
sub care stăm întrebându-ne
de ce în bucuria somnului
nu mai avem curajul
să terminăm nimic
trupul și-a uitat
mănușile cu gânduri cu tot
în tunica celui puternic.
