Marcel Vișa 
Cimitir cu sistem de încălzire sub pardoseală,
Țevi cilindrice de cupru, conectate la distribuitoare smart,
controlate prin internet
În diminețile geroase de iarnă,
văd cavourile aburind aidoma cozonacilor proaspăt scoși din cuptor
Îmi amintesc de bunica
E bine. Ai noștri sunt bine,
nu tremură de frig,
nu suflă în pumni sub pământ.
Înainte de a fi depus în sicriu, mortul e dat cu deodorant,
să nu transpire, să nu pută.
Homeleșii se adăpostesc în preajma locurilor de veci,
preferabile gărilor înghesuite sau canalelor mizerabile
Trecerea lor pe lumea cealaltă devine insesizabilă
În colțurile mai călduțe
au fost aduși poeții
După o viață petrecută în sânul rece al omenirii,
merită un răsfăț post-mortem pe cinste
Dacă nu pentru ceilalți, măcar pentru ei să încălzim locurile de veci,
condamnarea la eternitate să nu mai fie ispășită în frig
Îmbrăcați în capoate înflorate, vor căsca melancolici
Își vor trosni oasele pe alei și vor juca table cu nepoții veniți să se încălzească la crucile reșou,
iar nepoții vor dori să facă schimb cu ei, să se odihnească un picuț mai mult
Vor înjura „ca la ușa cavoului”, obligați să plece spre hale prost luminate sau clădiri corporatiste,
Unde colegii lor, dependenți de covrigi și pufuleți, le vor face viața un iad
