Domnița Ștefănescu 
4 – 5 mai 1995. La Alba Iulia are loc al II-lea Congres al PAC. Preşedintele Nicolae Manolescu prezintă un raport despre starea partidului, se discută în jurul statutului şi se realege conducerea PAC. Nicolae Manolescu analizează extrem de convingător pentru colegii săi situaţia partidului, fără să treacă peste eşecuri. Vorbind despre riscurile care ameninţă partidul, Nicolae Manolescu ajunge la un diagnostic sever: criza de identitate, la care s-a ajuns din cauza tulburărilor din viaţa politică şi a propriilor greşeli de strategie a partidului. Liderul PAC apreciază că partidul are însă acele resurse de energie care să-i permită revenirea în actualitate ca o forţă politică importantă şi propune câteva proiecte: reformularea ofertei politice, îmbunătăţirea structurii organizatorice, identificarea corectă a potenţialelor alianţe. Congresul a ales noua conducere a PAC. Nicolae Manolescu – preşedinte; Nicolae Ţăran – preşedinte executiv; Comitetul Naţional format din 51 de membri, plus 6 preşedinţi ai organizaţiilor regionale; 6 vicepreşedinţi, numiţi de preşedinte, pe care Comitetul Naţional îi poate revoca şi care sunt şefi de departamente – Ioan Păun Otiman, Gheorghe Gorun, Costea Munteanu, Laurian Oniga, Dinu Tănase, Ioan Hohan; Mihai Şora, preşedintele Curţii de onoare şi demnităţi.
5 – 6 mai 1995. La Consiliul Reprezentanţilor UDMR se hotărăște ca problema autonomiei teritoriale a minorităţii maghiare să fie supusă dezbaterii şi aprobării Congresului UDMR care va avea loc la sfârşitul lunii mai. După ce Congresul va defini şi va adopta principiul autonomiei teritoriale, UDMR este hotărâtă să acţioneze astfel ca, pe baza Recomandării 1201 a CE, să facă loc acestui principiu în legislaţia românească. Aflat într-o vizită în SUA, Lászlo Tökés îşi exprimă nemulţumirea faţă de înţelegerea cu care sunt tratate anumite aspecte ale vieţii politice din România, de exemplu coaliţia cvadripartită, şi avansează părerea conform căreia revizuirea anuală a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România ar fi un bun prilej pentru a se analiza mai atent evoluţiile în viaţa politică şi tratamentul acordat minorităţilor.
6 mai 1995. Întrunit în şedinţă extraordinară, Comitetul Director al PRM decide să mai dea o şansă Guvernului Văcăroiu, sprijinindu-l în continuare, dar criticându-l la fel de energic. PRM îşi justifică schimbarea conduitei politice prin dorinţa de a nu produce tulburări sociale prin ruperea coaliţiei.
8 mai 1995. În Senat se discută critic despre prestaţia delegaţiei române la Consiliul Europei şi în special despre atitudinea lui Adrian Severin. Senatorii au votat (71 de voturi pentru, 38 împotrivă, 5 abţineri) raportul Comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul Legii privind accelerarea procesului de privatizare.
– PNŢCD se pronunţă împotriva includerii în Tratatul politic de bază cu Ungaria a Recomandării 1201 a CE. Acceptarea Recomandării 1201 ar fi o premisă pentru crearea unei viitoare regiuni autonome maghiare, ceea ce ar contraveni Constituţiei ţării.
– În Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor s-a aprobat propunerea ministrului de Externe al României de a se folosi în documente oficiale şi particulare denumirea de ţigan în locul celei de rrom care ar putea crea confuzii. Asociaţiile ţiganilor se vor declara împotriva acestei măsuri, vor protesta şi regele Cioabă, şi împăratul Iulian.
– Un grup restrâns de nostalgici ai regimului comunist sărbătoresc ziua de 8 mai – crearea PCR – la mormântul lui Nicolae Ceauşescu. Tovarăşii o ignoră însă pe defuncta academiciană Elena Ceauşescu, care n-are parte nici de flori, nici de lumânări aprinse, nici de omagii. Momentul solemn este folosit pentru propagandă în favoarea „trecutului luminos”. Curioşii care s-au nimerit la faţa locului, la cimitirul Ghencea, sunt mitraliaţi cu întrebări: „Cât era brânza? Acum, mai mănânci brânză? Te duceai în fiecare an în concedii la mare? Când era frigiderul mai plin? Atunci când, chipurile, era criză sau acum, când sunt de toate? Vă văd că sunteţi doamnă bine, dar cine v-a făcut cucoană? În ’44 toate femeile noastre erau servitoare. N-aveau nici chiloţi pe ele, ce să mai vorbim de rujuri. Comuniştii v-au făcut cucoane!”. Etc. etc.
6 – 9 mai 1995. Ion Iliescu, preşedintele României, participă la manifestările care au loc cu prilejul aniversării a 50 de ani de la victoria împotriva Germaniei hitleriste. Turneul prezidenţial include oraşele Londra, Paris, Moscova. Ion Iliescu are o serie de întâlniri cu înalte personalităţi din ţările vizitate.
10 mai 1995. Conducerile PDSR şi PUNR se întâlnesc pentru a negocia încheierea unui act adiţional la protocolul bilateral.
– Victor Surdu, liderul PDAR, îşi declară dezaprobarea faţă de intenţia PDSR de includere în Tratatul politic româno-ungar a Recomandării 1201 a CE şi faţă de ideea constituirii unui stat în stat. Victor Surdu doreşte ca instituţiile statului să-şi facă datoria, respectând legislaţia ţării şi Constituţia şi să scoată UDMR în afara legii, dacă se dovedeşte că această formaţiune instigă la dezmembrarea ţării; fiindcă, în aceste condiţii, a da dovadă de toleranţă înseamnă a săvârşi un act de trădare naţională.
