Aura Dan 
Ieri, amăgită de o umbră
am urcat trepte
două câte două,
călcând printre urzici şi cuvinte
spre timpul
ce stătea ascuns-ntr-o batistă
şi număra secunde
precum perle,
pescarii.
Azi, umbra mă ţintuieşte-ntr-un loc
ce nu-i al meu
în timpul,
cel din batistă
şi mă obligă
să-i fiu sclavă.
Am stat ieri, stau şi azi,
alături urzicilor,
cuvintelor,
în locul destinat de umbră,
sfărâmând timpul în perle
şi făcându-l martor
urcării treptelor,
două câte două.
