Constanța Apetroaie 
Plâng… lacrimile se rostogolesc
fără stavilă… nu le chem, nu le-alung…
N-am forţă nici pentru una,
Nu ştiu cine plânge …
Copilul cel cu Rai,
Sau Femeia cu Luna în brațe,
Frumuseţe risipită,
Mamă, ce-am ținut strigătul treaz,
Asurzind Divinitatea
De teamă să nu-și închidă ochii
Și să-mi lase copilul
Fără Drum…!
Sau fără aripi,
Sau fără zări…!
De-atâta plâns
Lacrimile au înflorit
Ram de Lumină…
…zori!
