Şcoala formală

Iată, prin urmare, de ce „sărim” peste ani şi ne oprim la şcoala formală. Nu chiar atât de mulţi ani, pentru că în 1914 apărea Cercul lingvistic de la Moscova care avea ca obiectiv abordarea operei literare ca fenomen lingvistic şi poetic; peste trei ani, în 1917, lua fiinţă la Petrograd Societatea pentru studiul limbajului poetic (OPOIAZ), societate care va colabora cu Cercul de la Moscova.

La Moscova, se afirmau: P.G. Bogatyrev, Roman Jacobson, B. Tomaşevski, I. Tanianov ş.a., iar la Petrograd – I. Iakubinski, B. Eihenbaum, V. Şklovski. Nu trebuie să-i uităm pe V. M. Jirmunski şi pe V. Vinogradov care, deşi nu erau „integraţi” în organizaţiile literare respective, exprimându-şi mai mult sau mai puţin direct rezervele, nu puteau să nu îmbrăţişeze anumite teze ale „formaliştilor”.

Din nou nu credem că exagerăm dacă vom afirma că structuralismul îşi trage seva din vasta operă a lui Veselovski şi din şcoala formală. Faptul este recunoscut. Sorin Alexandrescu nu ezită să considere „marea majoritate a descoperirilor formaliştilor ruşi” ca fiind „geniale”; ele au fost reluate în anii noştri, „când aproape că nu există domeniu al poeticii în care primele teoretizări să nu fie luate drept punct de plecare, prin raportarea la textele de bază, mereu traduse şi comentate” (S. Alexandrescu, Introducere în poetica modernă. Descrieri şi perspective, în vol. Poetică şi stilistică. Orientări moderne, Bucureşti, 1972, p. XCVI)

Vezi, de pildă, studiile consacrate de formalişti celor mai diferite domenii: limba literară )Vinogradov), estetica stilurilor (Jirmunski), versificaţia (Jakobson, Tomaşevski, Tînianov), literatura comparată (Eihenbaum, Şkolvski, Bahtin ş.a.). De altfel, Cercul de la Praga (creat în anul 1926) îi are, chiar de la început, ca „membri activi” pe cei doi reprezentanţi de frunte ai şcolii formale (R. Jakobson şi P.G. Bogatyrev), care vor avea o contribuţie fundamentală la elaborarea actului de naştere a structuralismului (vezi Tezele prezentate de R. Jakobson la Congresul de Filologie slavă de la Praga în 1928, teze ce vor sta la baza programului structuraliştilor). (va urma)