Alina Neagoe 
Strânge Dumnezeu și lumini, și umbre,
Ca-ntr-un rond de noapte altfel așezat,
Vineții trec inșii orelor pierdute,
Din genunchi curg vulturi și-armăsari;
Gândurile-s pietre pe pământul rece,
O poveste aripa și-a frânt pe caldarâm,
De n-ar trece clipa, Doamne, de n-ar trece,
Să mă nască visul, visul meu cel bun!
Chiar de mierea cărnii în pământ se schimbă,
Chiar de curge-n vina-mi, un etern cusur,
Lângă licărirea din privirea-mi strâmbă,
Lasă-mi, Doamne, încă, timpul să-mi îndrum
Caii dimineții, rătăciți prin ceață,
Către veșnicia soarelui de mâine,
Lasă-mi, Doamne, frigul ce-mi îngheață
Dorul de-a schimba putregai pe pâine!
