Ioana Revnic
A cui curţi-u aiestea-s curţi-u/ Pe sus bate vânt de vară/ Dalbe-s Doamne că-s de măr.// ʼNaintea aistor curţi-u/ Sunt doi meri-u şi doi peri-u.// La trunchina mărului-u/ Este-un pat-u, pat rotat-u.// Scândorʼle-iu-s daʼ din brad-u/ Şini doarmiʼn aşel pat-u?// Un holub şi-o holughiţă./ Holubaşuʼ cum mi-l chiamă?// Holubaşu-i tot Ştifan-u./ Holughiţa cum mi-o cheamă?// Holughiţa-i tot Dochiţa./ Dorm-u strânşi-u şi cuprinşi-u…
În vara lui 1943, această Colindă de tineri însuraţi este cântată cu lacrimi în ochi, în faţa unui tânăr cercetător etnomuzicolog şi a unor consăteni, de către Vladimir Hlinca, fost învăţător ajuns primar al comunei transnistrene Plopi, raionul Râbniţa. Edilul o învăţase în copilărie, de la părinţii lui. Cântarea arhaică ivită din stratul intim al fiinţei sale este urmată de o spovedanie. Vladimir Hlinca – moldovean – le mărturiseşte celor de faţă că, din considerente politice, înainte de ajunge primar comunist (menţinut în funcţie de administraţia românească) şi-a renegat originea şi şi-a ucrainizat numele. Mai târziu, în semn de devotament faţă de partid s-a suit pe turla bisericii şi a dărâmat, cu toporul, crucea mare din vârful acesteia.
Întâmplarea de mai sus se găsește într-un studiu introductiv de-aproape cincizeci de pagini al unei antologii de Colinde din Transnistria (Editura Ştiinţa, Chişinău, 1994), antologie care abia după 50 de ani de la prima publicare este tipărită în forma în care a fost gândită iniţial.
Autorul studiului se numeşte Constantin A. Ionescu, etnomuzicolog şi psiholog. În 1943, are 31 de ani (este născut la 23 noiembrie 1912). A absolvit deja Seminarul Central din capitală, Conservatorul, Academia de Muzică Religioasă şi Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti (pe care o urmează între anii 1939 şi 1943, avându-i drept profesori de sociologie pe Dimitrie Gusti şi Traian Herseni).
Constantin A. Ionescu se află în Transnistria pentru a coordona o echipă de tineri cercetători a cărei misiune este aceea de a inventaria creaţii folclorice şi obiceiuri ale românilor de-acolo.
În lunile iulie-august ale anului 1943, o sută de studenţi de la Secţia de cultură românească a Universităţii din Odesa, îndrumaţi de profesori şi asistenţi ai acestei instituţii, întreprind o expediţie de cercetare sociologică şi etnofolclorică în câteva localităţi dintre Nistru şi Bug.
Sociologul Traian Herseni (la acea dată Director al Culturii în Guvernământul civil al Transnistriei) şi Dimitrie Gusti sunt cei care pun la punct strategia acestui demers.
Constantin A. Ionescu primeşte sarcina de a conduce echipele de cercetători din centrul Transnistriei până la Tiraspol, în timp ce cunoscutul C. Brăiloiu urmează să îndrume documentarea în nordul regiunii.
La faţa locului, constată că influenţa ruso-ucraineană afectase specificul românesc al confraţilor noştri. Dintre creaţiile folclorice, doar colinda rezistase în „străfundul de conştiinţă” al românilor transnistreni, nealterată de influenţe exterioare. Constantin A. Ionescu adună 80 de colinde şi cântece de stea (înregistrându-le la fonograf), le transcrie şi apoi întocmeşte o antologie. Aceasta cuprindea o prefaţă de Traian Herseni; un amplu studiu introductiv despre colinde (abordate din perspectivă muzicală, literară, filologică, sociologică, istorică, psihologică, filosofică); plus melodiile şi versurile acestora; plus fişele informatorilor de la care colindele au fost culese.
După tergiversări cauzate (şi) de schimbările regimului politic de după 23 august 1944, cartea va fi publicată cu sprijinul profesorului universitar Iuliu Moldovan, Preşedintele Societăţii Astra din Sibiu.
Deşi în septembrie 1944 e corectată şi pregătită pentru tipărire, lucrarea apare abia la finele lui decembrie, după ce, constrâns de cenzura comunistă, autorul e nevoit să înlăture din texte tot ce are legătură cu Transnistria: toponimele; numele şi fişele informatorilor; o parte din studiul introductiv. Prefaţa lui Traian Herseni (devenit indezirabil din considerente ideologice) este eliminată. Titlul volumului este schimbat în Colinde.
Cartea iese de sub tipar şi, în contul drepturilor de autor, Constantin A. Ionescu primeşte o sută de volume pe care le distribuie unor muzicieni, sociologi, psihologi.
La cererea autorităţilor, exemplarele antologiei rămase în depozitul Astrei sunt arse, această preţioasă lucrare rămânând necunoscută.
Abia după o jumătate de secol, înainte de moartea lui Constantin A. Ionescu, Editura Ştiinţa retipăreşte o ediţie a doua, întregită, a Colindelor, restabilind toate omisiunile cauzate de aspra cenzură comunistă din 1944.
Cartea se adresează, în primul rând, muzicologilor şi etnologilor – aproape trei sferturi din studiul introductiv conţinând date tehnice specifice domeniilor amintite.
Volumul este, totodată, un document ce atestă românitatea locuitorilor din aşezările transnistrene cercetate la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Constantin Mohanu, autorul Postfeţei la cea de-a doua ediţie a Colindelor din Transnistria, enumeră în acest sens câteva argumente de natură filologică: lexicul latin, onomastica moldovenească vehiculată în colinde, înrudirea tematică a acestora cu lucrările de gen de la noi; existenţa unor motive străvechi cu substrat geto-dacic ş.a.
De câte ori citesc această carte mă impresionează povestea ei. Mă emoţionează textele colindelor, scrise într-o românească vetustă. Mă contrariază melodiile lor cu sonorităţi balcanice.
Am solfegiat câteva colinde şi am avut curiozitatea să aflu cum sună acestea, cântate de cineva cu adevărat priceput. Aşa am găsit CD-ul cu titlu omonim (Colinde din Transnistria), al surorilor Osoianu: basarabencele Ileana, Iulia, Valentina, Romela şi Maria. Vă invit, dragi cititori ai acestei rubrici să ascultaţi o colindă din Transnistria, în interpretarea acestora.
O variantă a colindei de mai sus apare şi în culegerea întocmită de Constantin A. Ionescu:
Noi umblăm şi colindăm/ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Pi Dumnăzău Îl purtăm,/ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Dumnăzău îi mititel/ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Mititel şi ʼnfăşăţăl./ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Faşâ dalbă di mătas,/ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Dintrʼo mie dʼarţoleasʼ/ Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u./ Hei! Ler-i Domn, Ler-i Domnesc-u…
Sărbători fericite!
Numai gânduri bune!
