Constanța Popescu 
Am puține întrebări
și toate răspunsurile pregătite
să deschidă porțile prin care n-ai ajuns
să treci.
Mirările aburesc îngusta punte
dintre respirații
și doctorii de inimi fără remedii
pentru apneea prelungită,
indică sărutarea înaintea ploilor cu soț,
în locul toamnei cu umbra
pe cărările îngălbenite de rod zglobiu,
bucurând paharele, îmbujorând tainic fecioarele
la prima adiere de vals.
Ia-mă la dans și prelungește veșnicia cu visul
în care eu și tu
rostogolim anotimpurile,
oprind ceasul la ora dimineților
cu soarele-între gene.
Sursa foto: catalinfudulu.blogspot.com
